Ultimul viking, primul volum al seriei Nemuritor, semnată O. G. Arion este de-a dreptul fascinantă.
Un fantasy împletit din legende și mituri nordice, cu o protagonistă rezistentă la șocuri puternice, Ultimul viking este una dintre cele mai frumoase cărți în preajma căreia îți poți petrece o frumoasă după-amiază.
Unde mai pui și marea de informații pe care autoarea ți le rezumă și ți le dă pe tavă!? Să vă mai spun și de diversitatea de personaje ce populează această carte: de la oameni la vampiri, berserkeri, wyverni, zei vikingi, până la o intruziune într-o altfel de istorie, altfel de realitate!?
Cine ar fi crezut că intenția de a fi un bun samaritean te poate băga în cele mai paranormale situații? Victoria sigur nu a anticipat situația în care a dus-o intenția ei de a-l ajuta pe bărbatul rănit grav ce zăcea lângă cafeneaua sa. Precum nu ar fi anticipat nici în ce pericol se va afla atunci când îi va promite rănitului că va pune la loc sigur obiectul încredințat de acesta.
Nu, Victoria nu ar fi crezut în veci că ea, singură, se va arunca într-o lume fabuloasă a magiei și a supranaturalului unde va învăța să se uite peste umăr și să lupte cu nemuritorii pentru propria-i viață. Într-o singură seară, printr-o singură decizie, viața Victoriei Grey prinde a se roti în caruselul legendelor pășind în lumea ascunsă a realității.
Doar pentru că nu crezi în anumite lucruri nu înseamnă că ele nu există.
Fascinantă încă de la primele pagini, așa pot caracteriza acest prim volum al seriei Nemuritor. Frumos scrisă, cu maturitate și un dulce sarcasm, O. G. Arion intră pe lista acelor autori care te invită să-i cauți și următoarele volume.
Nu mai avea ochii albastru-argintii, ci întunecați, iar fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotească. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător, și doi canini lungi, ca de fiară, au scânteiat alb.
Am considerat că era timpul să leșin puțin. Și chiar am făcut-o, căzând ca un copac retezat.
Ultimul viking te aruncă într-o avalanșă de acțiuni și evenimente lăsându-ți promisiunea că ceea ce va urma va fi mai bun, mai amețitor, mai captivant.
Cei curajoși sunt cei care, deși se tem, merg mai departe.
Mi-a plăcut, în mod special, modul în care Victoria acceptă absurditatea în preajma ei. Faptul că Arrio este un vampir este ”îngurgitat” calm, fără crize absurde și fără veșnica dorință de a alerga în direcția opusă.
Deci se ia una persoană, Victoria, de preferință, se pune să asiste la un duel între o selkie și un vampir, iar la final se lasă cu o discuție calmă și politicoasă despre tainele ascunse ale lumii, despre zei, blesteme și magie, într-o lume în care astfel de idei sunt prezente doar în cărți. Deci, repet: totul se desfășoară calm și matur. Cum să nu iubești această carte, acum vă întreb!!!?
Ești puternică, Victoria. (…) te-ai adaptat, fără să te plângi, pentru că ți s-a părut logic și normal să o faci. Nu numai că m-ai acceptat, dar ai găsit și resursele emoționale de a rămâne tu însăți, fără să te temi să pui întrebări și să primești răspunsuri. Și, cel mai important, faci asta onest și deschis și îmi spui în față ce crezi cu adevărat despre mine.
-…deși îi mint pe toți ceilalți…
-Tehnic, nu este o minciună. Ți-ai stabilit doar prioritățile.
Ultimul viking este o introducere într-o serie unde pericolul este presărat cu romantism, legendele prind actualitate, magia este reînviată, iar cititorul poate păși cu drag în lumea mitică. O. G. Arion are grijă să ne presară suficiente informații și enigme cât să ne captiveze curiozitatea mult timp după ce cartea a fost închisă, iar ochii ne-au fugit la următoarea.
Cine este rănitul din preajma cafenelei Victoriei? Ce obiect i-a dat acesta? De cine va trebui să se păzească protagonista? Ce este un berserker, o selkie sau un wyvern? Și cum se va sfârși întâlnirea dintre Victoria și Arrio?
Întrebări peste întrebări, răspunsuri pline de legendă și o poveste altfel despre istoria vikingilor și lumea supranaturalului.
Alte recenzii de la O. G. Arion:
