Am dezvoltat o mini obsesie pentru cărțile de la ART, dar nu mă simt vinovată în niciun fel. Iubesc seria „Clasici Ilustrați” pentru că îmi oferă o experiență de lectură completă. Am parte atât de text cât și de poze și acest lucru nu mi se pare pueril de loc, ba din contra, mi se pare un lucru ingenios, care dă valoare cărții. Sunt unele povești care își măresc valoarea prin asocierea cu poze și oamenii percep acest lucru și îl apreciază. Mă număr și eu printre ei. 😀
„Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll şi domnul Hyde” a fost publicat prima dată în 1886 sub formă de nuvelă și practic este o lectură care se parcurge foarte repede, pentru că te prinde imediat. Este plină de mister și doar acest lucru te face să dai pagină după pagină până să ajungi la final. Mi-a plăcut foarte mult și consider că este o poveste de bază pentru cei pasionați de acest gen, dar nu numai. O recomand tuturor pentru că efectiv nu ai nicio scuză să nu o citești. 🙂
Subiectul este interesant și psihologic, vorbind despre dubla personalitate și cum în anumite situații, alter ego-ul persoanei respective iese la iveală, făcând lucruri teribile. Evident, totul este învelit într-o intrigă interesantă, dar ideea de bază este aceasta. Nu este o lectură relatată de personajul principal, doctorul Jekyll, ci de prietenul său, avocatul Utterson și practic acesta își aduce aminte de întâmplarea în care a descoperit legătura dintre Jekyll și o persoană misterioasă pe nume Edward Hyde. Toată cartea vorbește despre conflictul dintre bine și rău, despre consecințele folosirii științei în scopuri nu tocmai ortodoxe și despre personalitatea latentă care poate face doar rău, atunci când iese violent la suprafață. Avocatul Utterson ne relatează investigația făcută și modul în care a aflat conexiunea dintre Jekyll și Mr. Hyde după o serie teribilă de crime care duceau spre un punct comun.
Este clar că această carte are și accente polițiste, pentru că se investighează anumite piste și declarații, dar adevărata idee principală este cea psihologică și suferința pe care Jekyll o avea de înfruntat. A dorit să mânuiască o armă prea puternică și la final totul s-a întors împotriva sa. Este o adevărată lecție de viață într-o lectură atât de scurtă, însă este destul de reprezentativă pentru această categorie și repet, a fost o plăcere să o citesc și să trag învățăturile necesare din aceasta. Consider că a fost o alegere foarte bună pentru această colecție, deși au lipsit pozele cu care eram obișnuită, dar nu am taxat-o atât de mult, având în vedere ceva învățasem din text. 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Robert Louis Stevenson:
