Cartea intitulată Un motan pe nume Bob, scrisă de James Bowen, nu este doar o carte care povestește neapărat aventurile unei pisici alături de stăpânul său, ci din contră, este o poveste despre schimbare, despre asumare, despre grijă, responsabilitate și înfruntarea trecutului pentru a putea trăi prezentul. Este o poveste despre o a doua șansă: o a doua șansă în ceea ce privește viitorul.
Pisicile sunt cunoscute ca fiind foarte pretențioase cu cei pe care îi plac. Iar dacă o pisică nu își place stăpânul, va pleca să își caute altul. Pisicile fac asta tot timpul. Se duc să trăiască împreună cu altcineva. Faptul că mă vedeau cu o pisică mă îmblânzise în ochii lor. Mă umaniza. Mai ales după ce fusesem atâta vreme dezumanizat. Într-un fel, îmi reda identitatea. Fusesem o non-persoană. Deveneam din nou un altul.
James Bowen, autorul cărții, nu a dus o viață fără probleme. Pentru a înfrunta realitatea mai mult decât debusolantă ce îl înconjura, se apucă să consume diverse droguri, devenind în cele din urmă dependent de heroină.
Poți să vezi într-un copil de șapte ani omul care o să devină, se zice.
Totul se schimbă, însă, atunci când în perioada în care se decide să facă o schimbare în viața lui, intrând într-un program guvernamental de ajutorare a dependenților de droguri, dă peste un motan pe care îl va boteza Bob, după numele unui personaj din Twin Peaks.
Treptat, cei doi vor ajunge cunoscuți de întreaga Londră…
Câteodată mă mai întrebam și dacă Bob și cu mine ne-am cunoscut într-o viață anterioară. Felul în care ne-am apropiat unul de celălalt, legătura care s-a creat pe loc între noi a fost foarte neobișnuită.[…] Bob este cel mai bun prieten al meu, cel care m-a condus spre un alt stil de viață- mai bun. Nu cere în schimb nimic prea complicat sau nerealist. Are nevoie doar să am grijă de el. Asta și fac.
Alte recenzii de la James Bowen:
