Am intrat în Zona Zero ușor sceptică, pentru că nu părea genul meu de carte, dar am zis că merită să încerc, doar e vorba de Lavinia Călina.
Într-o lume dominată de haos își face apariția un virus mortal, ce ataca din ce în ce mai mulți oameni, ruinând așezări și distrugând familii. Vlad și Vanessa trăiesc în haosul ăsta până ce coșmarul lor pare sfârșit când sunt salvați ajungând la una dintre bazele care au rezistat dezastrului. Coșmarul de abia începuse însă, cei doi fiind nevoiți să respecte niște reguli stricte și dure în lupta cu moartea.
Încă de cum am început să citesc am fost atrasă de stilul alert care te înfricoșează, ca și cum tu ai fi cel care trebuie să se salveze de virus. În primele capitole am asemănat cartea cu celebrul serial The Walking Dead, dar ajunsă deja pe la finele romanului am realizat că serialul e depășit și că regizorul ar trebui să o contacteze un pic pe autoare, care cu siguranță a atins pragul ideatic dintre realitate și ficțiune, făcându-te să trăiești cu adevărat în haosul dintre coperți.
Elena, conducătoarea bazei de refugiați, este clar perosnajul meu preferat. Nu, nu din acest roman, ci din toate romanele. Sexy, curajoasă, provocatoare și hotărâtă, tânăra a reușit să treacă peste trecutul tumultuos și să devină una dintre cele mai impunătoare femei.
Atitudinea de amazoană ușor „badass”, glumele seci și sarcasmul acid reușesc să creeze un adevărat model feminin, iar fizicul sexy și înclinările sale bisexuale o fac pe Elena o prezență fermecătoare, întunecată și elegantă, prezență care intimidează până și cei mai puternici bărbați. Un alt motiv pentru care mi-a plăcut Zona Zero fiind chiar alegerea unei femei pentru rolul simbolului puterii, distrugând miturile conform cărora bărbații sunt sexul puternic.
-Știi tu, de când m-ai făcut să par ca un prost în fața lor.
-Nu a trebuit să mă străduiesc prea tare, așa ești tu din naștere.
Totul pare real, palpabil, existent și firesc. Am mai citit cărți cu zombie, dar le-am abandonat deoarece simțeam o îndepărtare mult prea mare față de real. Zona Zero, în schimb, reușește să devină un univers ficțional prin faptul că se contopește idealistic cu realitatea; ajungi să te întrebi la sfârșit dacă nu cumva tot ce ai trăit a fost un vis, iar realitatea nu se ascunde cumva între paginile romanului. Zona Zero e exact distopia ce reprezintă materializarea unui posibil viitor crud, rece, tensionat, cu miros de moarte.
Încă sunt șocată, șocată ca un copil care află că Moș Crăciun nu există. Zona Zero are cărări abrupte, o acțiune bruscă, ciudată și încâlcită, dar fermecătoare. Am tremurat, și nu de frig. Te plesnește atât de tare peste față, încât rămâi cu vânătăi mult, mult timp.
Zona Zero e cartea de care te îndrăgostești iremediabil dacă iubești sarcasmul, glumele, libertatea, rebeliunea, The Walking Dead și personajele sexy. Și cine știe, poate Zona Zero e cea care există cu adevărat, și nu tu.