Am citit recent o carte foarte diferită de ceea ce citesc eu de obicei, însă consider că am nevoie din când în când de o carte șoc, pentru că îmi place să vă prezint noutățile mele literare, precum și revelațiile mele. „Luni de fiere” de Pascal Bruckner este o carte extrem de diferită de ceea ce știu eu că citesc, dar nu regret că am făcut-o. Nu înseamnă că sunt de acord cu ceea ce mi-a spus el în poveste, însă îmi place să am o minte deschisă, să citesc fără să judec și după aceea să vă împărtășesc vouă experiențele mele în materie de lectură. Poate v-a plăcut cartea și vreți să vorbim despre ea, de ce nu?
Ca „warning”, acesta este pe departe o poveste de dragoste, este o analiză la microscop a unei relații și a modului în care oamenii se diferențiază prin preferințe, înclinații și dorințe ascunse. Da, ascuns este cuvântul de bază aici. Avem două cupluri ce se întâlnesc pe un vas de croaziere ce călătorește timp de 5 zile pe mare din Marsillia spre India: Didier și Beatice Vs Franz și Rebecca. Nu am înțeles prima dată de ce numele alese sunt de origine franceză, dar am aflat ulterior că Pascal s-a născut la Paris, lucru care m-a uimit, dar într-un fel mi-a confirmat gândirea mea inițială că acesta scrie prea dur pentru a avea altă naționalitate. 🙂 Practic, cuplurile fac schimb între parteneri și se îmbarca și ei într-o aventură erotică greu de descris.
M-a șocat și m-a amuzat abundență de detalii, uneori prea multe detalii cu care Pascal ne-a delectat. Personajele au anumite afinități pentru unele părți anatomice, sau sunt adepții unor ritualuri erotice mai puțin cunoscute. Eh, Bruckner le știe pe toate și îți expune clar toate cunoștințele sale în domeniu, astfel încă să nu ai vreun semn de întrebare după finalizarea lecturii. Însă mi-a plăcut foarte mult sinceritatea cu care le spune. Nu contează că vorbește despre infidelitate, sau despre posterior, sau despre preferințe sexuale, le expune ca fiind parte din firesc și natural. Și-a asumat fiecare cuvânt din carte și se vede prin gradul de documentare.
Este și un foarte bun pshiholog și pe lângă asumarea preferințelor sexuale ale personajelor sale, explică și de ce s-a ajuns în acest punct. În plus, relația dintre Franz și Didier este una atât de complicată și de influențabilă, încât te uimește modul în care ei doi au fost creați. Toate duc la o singur concluzie, Pascal se joacă cu mintea ta și tu nici măcar nu ai realizat asta. Evident în spatele aparențelor există drame și emoții, dar le vei descoperi treptat, după ce te relaxezi puțin și roșeață din obraji ți se duce. 🙂
Dacă o recomand pentru cei rușinoși? Nu!! Dar o recomand celor rușinoși care vor să se trateze. 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Pascal Bruckner:
