O lume fără sfârșit este al doilea volum din seria Kingsbridge al cărui acțiune are loc la două decenii după evenimentele din volumul Stâlpii pământului. Datorită măreției noii catedrale, Kingsbridge se transformă într-un oraș prosper sub îndrumarea stăreției. Însă ne lovim din nou de conservatorism și lipsa riscului. Noul stareț nu are talent în administrarea veniturilor stăreției astfel încât toată economia sa se bazează pe împrumuturi de la stăreția maicilor. După două decenii de la construcția lăcașului de cult, Kingsbridge are acum și stăreție de maici nu doar una de călugări. Moartea actualului stareț va arunca iar Kingsbridge-ul în lupta pentru putere și lumea îi brațele deschise ale perfidiei. Pericolul va veni chiar și din sânul familial astfel încât trebuie să fii mereu alert și gata de eschivă.
Ken Follett creionează această poveste în jurul dezvoltării orașului și bineînțeles al târgului de lână ce atrage sute de oameni an de an, ajutând la prosperitatea orașului. Piese discordante vor fi în persoana Gwendei, fiică de hoț, fără un dram de pământ, ce va încerca prin toate forțele să își depășească condiția dar mai ales, să își împlinească dragostea în făptura lui Wulfric, îndrăgostit însă fără vindecare de altcineva. Merthin, ce fără voia sa își va descoperi talentul în construcții, Ralph, fratele acestuia ce va ajunge soldat luptând în nemăsuratele războaie ale regelui și Caris din familia Lânarilor, fiica starostelui ghildei din Kingsbridge.
Acum, fiecare fiu al ei o apuca pe calea lui în viață, în ambele cazuri, aceasta nu era planificată de ea. „Dacă am ști ce se va alege de ei, am mai vrea atât de mult să-i facem?”
Aceștia vor însufleți tipologii care mai din care. Pe de o parte, avem tipologia cruzimii și iubitorului vărsării de sânge, apoi avem moștenitorul talentului în construcții ce poate ridica Kingsbride-ul mai sus decât este, apoi avem dragostea predispusă la orice sacrificii oricând și oricum și emanciparea feminină dispusă la a-și sacrifica întreaga viață atâta vreme cât nu devine o ustensilă a societății masculine. Peste toți și toate domină Godwyn și Philemon, fețe bisericești ce întrunesc criteriile de mărinime al propriului suflet și interes. Unul este vărul lui Caris, celălalt fratele Gwendei. Vor fi ei de vreun ajutor celor două? Nicidecum. Mai degrabă vor fi piedici de toate felurilor și motivul pentru care viața li se îngreunează. Colac peste pupăză apare ciuma ce subțiază rândurile populației într-atât de mult încât se dau puteri și forțe oricui și oricând.
O lume fără sfârșit este o bătălie pentru supraviețuire dar și pentru evoluție. Este o luptă contra corupției și a incompetenței. Este suferință, deznădejde și deziluzie. O lume unde dacă nu îți pierzi viața în fața molimei atunci îți pierzi speranța în viață. O lume despre lupta pentru supraviețuire și despre puterea de a renaște ciuda vremii și în ciuda oamenilor ce te vor la pământ.
Ken Follett zugrăvește Kingsbridge-ul în cea mai neagră perioadă a sa – criza ciumei. Cine rămâne și luptă și cine dă bir cu fugiții? Totodată avem și primele cărămizi în dezvoltarea medicală unde femeia joacă un rol important în ciuda faptului că învățații bărbații au drept de veto.
Alte recenzii de la Ken Follett:
