Când despoții pregătesc un război, ei vorbesc necontenit doar despre pace atâta timp cât nu au terminat să se înarmeze. (pag.36)
Orele astrale ale omenirii de Stefan Zweig este o cartulie subțirică și veche pe care o păstram de ceva timp în bibliotecă. O recuperasem dintr-o cutie destinată anticariatului, de către fostul proprietar. Năravurile-mi, Doamne!
Stefan Zweig (28 nov 1881 Viena, Austro-Ungaria – 22 febr 1942 Petropolis, Brazilia ), născut într-o familie înstărită de evrei ( Moritz Zweig și Ida Brettauer ) este și astăzi, alături de Herman Hesse, una dintre cele mai puternice voci literare germanice.
Scriitor, jurnalist, biograf, doctor în filosofie ,a fost și un opozant răspicat al nazismului – ceea ce i-a adus, în ultimii ani din viață, exilul.
A călătorit mult și a colecționat autografe, a legat prietenii și a întreținut corespondențe, s-a căsătorit de două ori și a luptat cu dificultățile vieții așa cum a știut mai bine, până când puterile l-au lăsat și a comis gestul acela, pe care unii îl numesc lașitate, iar alții, mai degrabă curaj…
Interesul pentru istoria lumii întâlnește preocuparea pentru oamenii care au înfăptuit-o, imaginând nuvele, povestiri , biografii încărcate de dramatism, resemnare, melancolie, în titluri ca : Marie Antoinette. Portretul unui caracter mediocru, Maria Stuart, Jucătorul de șah, Neliniștea inimii, etc.
Orele astrale ale omenirii, colaj de evenimente majore din istoria umanității, ne poartă pașii mult în trecut, oferindu-ne șansa neprețuită de a asista la emoțiile unor descoperiri uriașe.
Abordând subiecte ca Descoperirea Oceanului Pacific, Cucerirea Bizanțului, bătălia de la Waterloo, lupta pentru Polul Sud s.a., autorul își propune să fie clar și obiectiv, fără a scrie însă niște pagini aride.
Dovezile, inteligența, erudiția, intuiția, slujesc bine demersului, însă ele nu pot concura suficient cu patosul omului, cu imaginația, plăcerea pentru fraze frumoase.
Astfel că, pe alocuri asistăm la pasaje și personaje puternic romantate, o viziune subiectivizată asupra evenimentelor, încât mesajul pare mai degrabă unul de ficțiune, decât istoric.
Descoperirea Oceanului Pacific. Nunez de Balboa, „omul din ladă”, “erou și bandit, aventurier și rebel” fuge de creditori, năzuind spre culmile cele mai înalte.
Scăpat de rigoarea legilor, devine tot mai ambițios. Vrea aur, preia puterea navei, devine stăpânul coloniei cucerite și încă un lucru: îmblânzirea monarhilor de Castilia, față de care știe că a gresit cumplit. Pentru asta, după depășirea atâtor greutăți și pericole, plănuiește, iarăși, un tel îndrăzneț. Dar prețul, prețul…
Cucerirea Bizanțului. Un proiect nebunesc la vremea lui, o ambiție personală a tânărului Mahomed, fiu al lui Murad, din care atât supușii, cât și Europa întreagă văd limpede, cu un preț teribil, că noul sultan nu prea ii calcă pe urme tatălui.
“pios și crud, pătimaș și viclean “, diplomat și pasionat de artă, Mahomed pune totul în joc pentru a cuceri bijuteria supremă și a depăși realizările predecesorilor săi.
Kerkaporta, acest grăunte de praf dintr-o avalanșă de strategii și ghinioane, este indicat de autor ca minutul fatal, prin care se va scurge dramatic, vreme îndelungată, liniștea țării, a Europei, a culturii occidentale…
Ce mai dezvăluie cartea? reînvierea lui Georg Friedrich Handel, grație harului creator și ingaduintei divine, căderea lui Napoleon, provocată de o greșeală și amplificată de ghinion, crearea Marseillezei, prin “geniul unei nopți” , întemeierea orașului american San Francisco de către curajosul Sutter, care însă pare a fi pedepsit de însuși Dumnezeu (pentru prea multă îndrăzneala?). Despre acestea și încă altele.
Orele astrale ale omenirii nu este un document istoric fără cusur și nici o literatură din cele mai plastice, dar are destule de oferit, acelora care știu să culeagă și…să aleagă. Citiți!
NOTĂ: 8 / 10
Alte recenzii de la Stefan Zweig:
