Te credeai cumva deștept? Încep să mă întreb…
Da, cel puțin la prima vedere, nu știu la o analiză mai amănunțită!(personal, așa am răspuns atunci când, imediat după introducere, m-a izbit, la propriu și la figurat, acest titlu de capitol).
Cine și-ar asuma să pună o astfel de întrebare? Ei bine, John Farndon se numește autorul unei cărți care efectiv nu îți poate lipsi din bibliotecă! Nu ai bibliotecă? Atunci trebuie să o ai pe noptieră! Nu ai nici din asta? Atunci să nu îți lipsească de pe masă, din mașină (de condus, de spălat…). Trebuie să o ai! Acum te întrebi cum se numește această minunată operă cu care te tot bat la cap, nu? Dacă îți spun… mă crezi?
Bine că ești tu deștept! Cea mai scurtă cale de la impostură la valoare- o culegere de chestionare provocatoare puse de către profesorii celebrelor…universități Oxford și Cambridge potențialilor candidați!
Bine, bine, acum îmi vei spune că tu nu ești candidat la o asemenea universitate. Nici eu nu sunt! Vei continua prin a îmi spune că nu te interesează întrebări științifice puse unor persoane examinate! Te înțeleg, dar…ești realmente sigur că nu vrei să le citești? Ah, am uitat! Te întrebi acum la ce te-ar ajuta, nu?
Să îți explic! În general, trecem prin viață fără a gândi prea mult[…] Întrebările din această carte, deși sunt surprinzătoare, fascinante, copilărești și uneori chiar enervante, au în comun faptul că vă invită să gândiți. Cum acest lucru este atât de rar, generează o încântare instantanee. Când le-am adresat prietenilor mei unele dintre aceste întrebări, mai întâi au izbucnit în râs, după care au început să vină cu idei …nesfârșite.
Idei…nesfârșite! Reține această sintagmă! De ce? Imaginează-ți că ieși la o întâlnire cu o persoană pe care o placi! Nu crezi că ar fi mai interesant să abordezi și altfel de replici decât cele mult prea mult utilizate, fără niciun haz, de pe internet? O astfel de întrebare din cartea lui Farndon cu siguranță ar prelungi minutele de discuții, care ar deveni și productive pe deasupra, spre deosebire de ceea ce mi-a zis cineva să spun că dă bine, nu?
Sau, imaginează-te în autobuz, metrou, tren, lângă o persoană pe care o cunoști sau nu, dar față de care efectiv nu știi ce să spui, deși ai vrea să pornești o discuție. Începi să vorbești despre vreme? Nu e cam plictisitor? Deschide conversația, spunând că ai citit o întrebare interesantă, de genul celor din cartea aceasta. S-ar putea să ai surpriza să uiți unde trebuie să cobori!
Ce se întâmplă când scapi din mână o furnică? Cum ați reduce infracționalitatea prin intermediul arhitecturii? Nu vi se pare că piesa Hamlet e puțin prea lungă? Cum ați călători dumneavoastră în timp? Are oare o cercetașă o agendă politică? Sunt oare prea mulți oameni pe lume? sunt doar o parte din întrebările abordate de Farndon în cartea sa, dându-ți anumite indicii și informații astfel încât să ajungi să îți construiești propriile răspunsuri.
P.S: Când unul dintre ultimele capitole se cheamă Ce te face să crezi că eu gândesc?, ai vrea să îl citești să vezi ce spune asta despre cel care la început ți-a pus la îndoială capacitatea intelectuală, nu?
Alte recenzii de la John Farndon:
