Copi
lăria – acea vârstă a inocenții, gingășiei și purității. Adesea obișnuim să ridicăm copii la rang de divinitate, îi numim îngerași, îi considerăm ființe nevinovate… Ei bine, acest roman sparge standardele. Golding vrea să demonstreze contrar ideilor majorității, că germenele răului se află și în copii.
Un grup de copii scapă cu viață din catastrofa prăbușirii unui avion și încearcă să supraviețuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Veți vedea felul în care se modelează și se schimbă caracterele unor copii, cum sălbăticia își va pune amprenta și ce consecințe va aduce aceste schimbări.
Cu ochii strălucitori, cu gurile deschise, triumfători, savurau dreptul de a domina. Se simțeau înălțați: erau prieteni.
Golding reușește să analizeze natura umană într-un mod profund. Îți zguduie ideile preconcepute și te face să meditezi asupra unor dileme eterne: Sunt oare întotdeauna adevărul și binele triumfătoare? Cel corect este și cel învingător? Poate umanitatea fi condusă de oameni înzestrați cu calități de lideri și care luptă pentru binele comun; sau totuși despoții și tiranii avizi de putere ne conduc? Poate fi rațiunea mai puternică decât instinctele sau totuși nu ne diferențiem prea mult de animale? Ce contribuie mai mult la modelarea caracterelor: fondul genetic sau mediul (societatea)?
Deznodământul este și el pe potrivă și de un simbolism aparte. De fapt, întreaga operă este bogată în metafore frumos voalate care dau dreptul la interpretări diferite.
… molopsiți de lacrimile lui, ceilalți copii începură și ei să tremure și să plângă în hohote. Iar în mijlocul lor, Ralph, nespălat, cu părul încălcit, murdar la nas, plângea sfârșitul nevinovăției, bezna inimii omenești și caderea în gol a adevărului, a înțeleptului său prieten Piggy.
Nu este o lectură ordinară. Aș zice chiar că este o lectură incomodă. Te scoate din zona de confort, îți prezintă o altă realitatea. Îți arată ceva neintuit și neprevăzut, uneori chiar neverosimil. Cu siguranță este o carte care merită atenția, cel puțin pentru diversificare.
Alte recenzii de la William Golding:
