Coloana de foc face parte din seria de volume la care te uiţi şi îţi imaginezi parcurgând lectura în câteva luni. Un mastodont de volum ce te sperie mai întâi prin numărul de pagini şi apoi prin rapiditatea cu care reuşeşti să finalizezi lectura rămânând uimit de profunzimea şi frumuseţea poveştii şi dorindu-ţi mai mult.
„Când un om este convins că ştie dorinţa lui Dumnezeu şi este hotărât să acţioneze în consecinţă, indiferent de costuri, el devine cea mai periculoasă persoană de pe pământ.”
Al treilea volum din seria Kingsbridge de Ken Follett, Coloana de foc ne poartă paşii de-a lungul a mai mult de şaizeci de ani, într-o vreme când religia era des disputată, fiind folosită drept scuză pentru uciderea a zeci de oameni ce nu voiau să rămână încastraţi în gândirea altora.
-Femeile au extrem de multe îndatoriri faţă de bărbaţii lor, spuse Margery, ştiind că tonul ei ironic nu va fi priceput de Bart. Trebuie să gătim pentru ei, trebuie să fim conduse de ei, trebuie să lăsăm politica în seama lor… Mă bucur că nu am un bărbat, viaţa e mai simplă aşa.
Urmărim căderea regilor, pierdem bătălii, încercăm să fim cu un pas înaintea trădătorilor, pierdem în război, pierdem în iubire şi încercăm să ne găsim alte ţeluri pentru care să merităm să luptăm. Ken Follett ne aruncă într-o poveste a secolelor XVI-XVII, alături de un protagonist ce pare că pierde chiar şi atunci când câştigă.
Adevărata atitudine a Elisabetei era probabil aceea a cuiva care aude doi beţivi luptându-se noaptea pe stradă: nu conta cine câştigă câtă vreme nu încerca niciunul să intre în casă.
Ned Willard este lentila prin care urmărim căderea şi înălţarea regilor, omul ce ne ţine la curent cu trădările din rândul regilor, cu greşelile ce le pornesc căderea, de sforile trase în culise, cel ce ne face cunoştinţă cu puterile din spatele imaginilor.
Ned se gândi că cele trei femei importante ale secolului al şaisprezecelea erau moarte: Elisabeta, regina Caterina a Franţei şi Margareta de Parma, guvernatoarea Ţărilor de Jos. Toate încercaseră să împiedice oamenii să se mai omoare unii pe alţii în numele religiei. Privind în urmă, i se părea că realizările lui erau jalnic de limitate. Răufăcătorii dejucau mereu eforturile pacificatorilor. Războaiele religioase sângeroase făcuseră prăpăd decenii întregi în Franţa şi în Ţările de Jos. Doar Anglia rămăsese oarecum într-o stare de pace.
Prin Coloana de foc suntem transpuşi într-o lume unde sclavia era în floare şi urmărim adevăruri şi suferinţe din postura de sclav prin intermediul lui Ebrima. Vedem până unde poate ajunge fanatismul religios şi cum regii pot pierde tronuri din aceste motive, dar şi cum le pot câştiga. Urmărim căsătorii materiale şi iubiri pierdute prin voinţa celor ce-şi impun voia prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe. Urmărim mârşăvia feţelor religioase şi gradul de degradare până la care pot ajunge.
Barney se simţi de parcă până atunci fusese un copil. … Nu-şi închipuise că un arhidiacon ar fi luat o fată în casa lui, transformând-o în amanta sa. Şi nu avusese nici cea mai vagă idee despre ce făceau bărbaţii şi femeile cu sclavii lor. Era ca şi cum trăise până atunci într-o casă cu camere în care nu intrase niciodată, împărţind-o cu oameni ciudaţi, pe care nu-i văzuse niciodată. Se simţea dezorientat descoperindu-şi propria ignoranţă. Îl dezechilibrase.
Coloana de foc mi-a purtat paşii într-o lume a războiului, a pierderii şi a câştigului. L-am urmărit pe Ned Willard punându-şi devotamentul în braţele viitoarei regine a Angliei, Elisabeta, atunci când iubirea vieţii, Margery i-a fost smulsă brutal din braţe. L-am urmărind ţesându-şi apărarea şi fiind cu un pas înaintea trădătorilor, luptând pentru o lume a toleranţei, unde oamenii nu sunt ucişi în numele religiei. L-am urmărind ţesând idealuri, decăzând, evoluând şi renăscând.
Am fost pe urmele lui Pierre Aumande, un om lipsit de scrupule în căutarea unui rang nobiliar şi încercând să-l obţină indiferent la nefericirea şi trădările ce succedau împlinirea marelui său ţel. L-am văzut trădând inimi naive, prădând vieţi şi el însuşi căzând în plasa ţesută altora.
Am fost pe urmele unor femei puternice, le-am văzut etalându-şi şarmul şi trăgând sforile, luptând pentru putere, pentru schimbare şi apărându-şi idealurile. Am fost sclavi tradaţi inuman şi simple obiecte în distracţia celor puternici. Am fost inimi pure şi naive transformate în arma mortală a urii. Am gustat din fericire după lungi trădări şi am rămas în picioare în ciuda condiţiilor vitrege.
Coloana de foc de Ken Follett este o lectură minunată, în paginile căreia te pierzi pe nesimţite şi la finele căreia îţi doreşti mai mult. O poveste care, iniţial, te sperie prin numărul de pagini, ca la final, să te uimească dorinţa de a fi avut mult mai mult de atât.
Un copil va fi mereu ceea ce este, se gândi ea, nu ce vrei tu să fie.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Ken Follett:
