„Este greu să înlături prin logică o idee care nu a fost sădită de logică”, „Orice relaţie este sub controlul persoanei căreia îi pasă mai puţin”, „Cele mai mari calităţi sunt şi cele mai mari slăbiciuni”, „Închisorile cele mai sigure sunt cele construite de noi înşine”, „Tindem cu toţii să credem în mitul «celui care ţi-e sortit»”, „Singurele paradisuri adevărate sunt cele pe care le-am pierdut”, iar lista poate continua. Este vorba despre lista celor 30 de capitole ale volumului „Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept – 30 de lucruri adevărate pe care trebuie să le ştii acum”.
Se spune că viaţa este cea care ne dă mai întâi testul, iar mai apoi ne învaţă lecţia. Cartea „Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept” vine în ajutorul nostru şi ne prezintă 30 de adevăruri, respectiv lecţii, pe care avem nevoie să le ştim în viaţă, iar dacă suntem norocoşi, chiar înainte de a primi testele.
Volumul are o mulţime de exemple concrete care susţin afirmaţiile autorului. Acestea sunt atât din viaţa personală a doctorului, cât şi din experienţele trăite de pacienţii săi, evident fără a dezvălui date personale.
În carte se vorbeşte despre probleme reale cu care ne putem confrunta în viaţă în orice moment. Unul din adevărurile care pe mine m-a adus cu un pas mai aproape de realitate este următorul: „Ideea că suntem singurii – sau chiar principalii – răspunzători pentru succesele şi eşecurile copiilor noştri este un mit narcisit. Este evident că părinţii care comit abuzuri asupra copiilor – din punct de vedere fizic, psihologic sau sexual – le pot aduce acestora prejudicii grave şi durabile. Asta nu înseamnă însă că părinţii care îşi îndeplinesc obligaţia principală de a-şi iubi copiii şi de a le oferi un mediu stabil şi încurajator în care să crească sunt răspunzători de rezultatele eforturilor acestora.”
Textul cărţii „Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept” este scris aerisit, are capitole scurte, dar interesante şi este uşor de înţeles. Mai mult, nu conţine termeni de specialitate din psihologie care ne-ar putea pune în încurcătură.
În concluzie, recomand cu plăcere!
Autorul cărţii, Gordon Livingston, este medic psihiatru şi practică această meserie din 1967. În Statele Unite este cunoscut şi pentru că publică frecvent articole în The Washington Post, Reader’s Digest sau San Francisco Chronicle. A participat la războiul din Vietnam, fiind decorat cu Steaua de Bronz.
Alte recenzii de la Gordon Livingston:
