O mare de lacrimi mi-a fost recomandat în mod special de un bun prieten. Cu toate acestea, vă spun sincer, am stat câteva luni departe de carte, ocolind-o, pentru că titlul oarecum mă speria. Totuși într-un final mi-am făcut curaj și am citit-o.
M-a prins atât de neașteptat, încât nu am mai putut să o las din mână până am terminat-o. Am devorat-o în câteva ore și pot spune că această carte îți dă impresia că este vie. Atât de clar sunt relatate întâmplările, atât de cursiv este prezentată acțiunea, iar personajele atât de imaculat descrise încât efectiv am simțit teama, frigul și groaza din ei.
Se citește foarte ușor, povestea fiind prezentată prin ochii a patru personaje principale: Joana – o asistentă tânără și frumoasă din Lituania, Florian – un tânăr fugar din Prusia Răsăriteană, Emilia – o fetiță poloneză de 15 ani, cu un trecut înfiorător, și Alfred – un tânăr marinar german. Viețile lor se intersectează la un moment dat și ajung să depindă unul de celălalt.
O mare de lacrimi – Și speranțele se sting uneori
Acțiunea se petrece în anul 1945, spre sfârșitul celui de al 2-lea război mondial, pe când trupele sovietice puneau stăpânire pe mai multe state, determinând un număr foarte mare de refugiați să își caute drumul spre o nouă viață. Speranțele urmau să apară prin traversarea Mării Baltice, cu ajutorul câtorva nave maritime mari.
Vasul german Wilhelm Gustloff avea să adăpostească peste 10.000 de refugiați. Nava a fost însă, torpilată de un submarin sovietic. Tragedie ce a dus la pierderea a peste 9000 de vieți omenești. Povestea este inspirată dintr-o realitate cu greu imaginabilă.
Mi-a plăcut această carte foarte mult. Mi-a oferit o picătură de istorie prin ochii unor tineri extrem de încercați. O lecție de viață pentru fiecare. Recomand acest roman adolescenților dar și adulților iubitori de ficțiune istorică. O carte răvășitoare, plină de suspans.
Captivantă… puternică… obsedantă și tulburătoare. “ – spune The Washington Post.
Închei împărtășind cu voi câteva rânduri din acest roman, care îmi răsună și acum în minte.
“Fiecare națiune are istoria ei secretă, nenumărate povești știute numai de cei care le-au trăit efectiv. (…) Cărțile ne unesc într-o comunitate globală a lecturii, dar ceea ce este și mai important, într-o comunitate globală umană care face mari strădanii să învețe din trecut.
Vă rog, dați-le glas. “










