Ca o galerie de instantanee, Cartea scurtelor iubiri eterne surprinde, în capitole de mică întindere, dar de o intensitate inegalabilă, opt momente de grație dintr-o existență frămîntată, cînd manifestarea neașteptată a iubirii preschimba clipă în eternitate. Rememorînd episoade disparate din copilăria, adolescența și tinerețea sa, plasate în Uniunea Sovietică din perioada poststalinistă și pînă în anii destrămării sale, naratorul denunță – dincolo de falsitatea propagandei sovietice, grotescul aranjamentelor scenice ale marilor defilări și dimensiunea carcerală a regimului – absența din paradisul utopic comunist a unui ingredient esențial: iubirea. Singura doctrină adevărată, iubirea, dă naștere, în cele mai umile locuri și în cele mai neobișnuite împrejurări, unor momente de o luminozitate, o seninătate și o candoare fără seamăn, care transcend urîțenia, grosolănia și brutalitatea lumii.
