Chira Chiralina

Panait Istrati este unul din puținii scriitori romantici din ziua de astăzi. Dar este un romantic pur, care posedă toate calitățile și toate defectele unui romantic.   De la aceea atât de știută și fatală preeminență a sensibilității și a imaginației asupra inteligenței și până la cochetăria cu revoluția socială, în speță socialistă (și vom vedea ce fel de socialism); de la lirismul autobiografic, aliat totuși unei mări inabilitați analitice și psihologice, și până la evocarea trecutului, cadrul pentru trăirile efervescente, febrile, ale câtorva tipuri sau mai degrabă siluete, umbre, gesturi; de la „dragoste pentru natură“, des enunțată, și până la ura anti-marxistă a mașinilor și a omului-mașină, și de la dragostea pentru noblețe și aristocrație sufletească până la sentimentalismul unui idealism social, utopic. - Eugen Ionescu   În Chira Chiralină, scriitorul înfățișează, pe de o parte, lumea amestecată și străină din porturile dunărene, de odinioară, mai amestecată și mai străină decât cea de azi; iar pe de alta, Asia neamurilor, Orientul cu splendorile naturii și turpitudinile omenești. Vițiile și mizeriile morale ale bietului pumn de țărână, Istrati le înfățișează c-o iertătoare cumpănire, cu același sentiment pe care trebuie să-l aibă omul în fața diformităților fizice. Și unele, și altele, la urma urmei, sunt tot fiziologice. - Mihail Sadoveanu