Aflat sub influența directă a prozei dostoievskiene și proustiene, romanul descrie dragostea fără margini a unei mame pentru fiul ei bolnav de hemofilie. Prin intermediul unei anchete polițiste asupra crimei care se dovedește a fi doar un accident tragic, procesul de reconstituire duce la adevărata crimă a prințesei Olga Arbelina, exilată în Franța după revoluția bolșevică din 1917 – acceptarea, la început disperată, apoi exaltată, a iubirii incestuoase a propriului său fiu. Evocarea destinului prințesei Arbelina, născută o dată cu secolul XX, devine încetul cu încetul o meditație tulburătoare asupra libertății individului, asupra autenticității și sensului vieții. Totodată, „Crima Olgai Arbelina” este un roman despre drama exilului și o reflecție asupra istoriei tragice a Europei secolului XX.
