Naratorul romanului Femeia care aștepta, plecat în regiunea Arhanghelsk, pe malul Mării Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, spera să afle acolo un concentrat caricatural al epocii sovietice. Se trezește însă proiectat într-un ținut atemporal, plin de amintiri și de rituri de neînțeles. Nu în ultimul rînd, tînărul descoperă ruinele marelui vis colectivist, dar și germenii prăbușirii imperiului. Personajul cel mai pregnant în acest ținut de dincolo de timp este Vera, o Penelopă prizonieră a jurămîntului față de iubitul plecat la război în 1945 și niciodată revenit la logodnica sa. Între Vera, care pentru veșnica sa așteptare abandonase o strălucită carieră universitară, și narator se leagă o relație pură și luminoasă, bazată pe același imbold: așteptarea celuilalt.
