Recviem pentru Est este o încercare aproape proustiana de a recupera adevărata istorie a perioadei sovietice, acea istorie dezbărată de politică și ideologia oficiale, ce dăinuie doar în memoria faptelor concrete și în amintirea celor care au trăit-o. Nevoia de a spune adevărul despre viața din acea epocă – despre orori, persecuții și deportări, despre manipularea maselor –, întîlnită de altfel și în roman („Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul...”), îl determină pe erou să se întoarcă în trecut, al său și al străbunilor săi, și să retrăiască experiențele dureroase ale celor care au luat parte la crearea istoriei. Prin intermediul a trei voci narative, a protagonistului, a tatălui și a bunicului acestuia, romanul reușește să acopere întreaga perioadă sovietică – Revoluția, colectivizarea, al Doilea Război Mondial, conflictele din Lumea a Treia, finanțate de Uniunea Sovietică – și să o demitizeze, opunînd istoriei oficiale deformate o istorie individuală, alcătuită din trăiri autentice. Alternanța planurilor temporale, a elementelor de autobiografie ficțională și de roman de spionaj, stilul poetic și muzicalitatea frazei dau naștere unei arhitecturi grandioase și solemne, un recviem liric al acestei ere care alunecă încet-încet în uitare.
