Editura Ion Creangă a apărut în 1969, la București, în cadrul reorganizării sistemului editorial românesc. În acea etapă, Editura Tineretului a fost reorganizată, iar publicațiile destinate copiilor au trecut către noua instituție specializată. Numele său îl omagiază pe Ion Creangă, dar istoria editurii este distinctă de biografia scriitorului din secolul al XIX-lea.
În deceniile 1970–1980, editura a publicat literatură pentru copii, basme, traduceri, volume ilustrate și benzi desenate. Printre artiștii care au participat la proiectele sale grafice se numără Sandu Florea, Lívia Rusz și Val Munteanu. Volumele se adresau copiilor de vârste diferite, de la primele lecturi până la aventura istorică și literatura fantastică. Potrivit unei cercetări despre banda desenată în România, colecțiile editurii au inclus zeci de albume, unele dedicate istoriei românești.
Un interviu din presa anului 1970, evocat într-un catalog bibliografic recent, consemnează declarația directorului Tiberiu Utan despre 117 titluri publicate între decembrie 1969 și octombrie 1970, într-un tiraj cumulat de aproximativ trei milioane de exemplare. După 1989, editura a continuat să existe în condițiile schimbării pieței de carte, însă activitatea sa s-a redus. Catalogul istoric rămâne o referință pentru studiul cărții ilustrate și al lecturilor copilăriei din România.
