bănuiesc că așa era sentimentul de fericire .(pag.78)
Eleanor Oliphant a scriitoarei britanice Gail Honeyman se simte excellent; dar până acolo trebuie să treacă prin foc. Din care iese, evident, cu niște cicatrici.
“Cel mai bine vândut roman de debut al anului 2017, care anunță și o ecranizare TV, spune povestea unei Eleanor, o tânără femeie în vârstă de 30 ani, cu un trecut dramatic și o existență prezentă marcată de izolare socială și singurătate.
Aparent, o poveste banală, despre o existență anonimă, cum sunt milioane în lumea întreagă, și mai cu seamă în marile orașe ca Londra, New York, București (de ce nu?).
Un serviciu început imediat după absolvirea universității, unul prost plătit, populat în mare parte din indivizi superficiali și răutăcioși cu aceia care, sub greutatea unui trecut împovărător, nu se pot integra.
Așa că sunt constante glumele, bârfele malițioase, duse până la izolarea “inadaptatilor” în marginea rușinoasă a proscrișilor.
Dar nu trebuie să-i judecăm prea aspru; în fond, asta e realitatea în care trăiește societatea modernă, “civilizata”. Cine a mai văzut să nu ai nici măcar un telefon mobil azi, sau măcar un cont social?
Și dacă ea, Eleanor, ar fi frumoasă, măcar îngrijită, sau…mai proastă. Da, mai proastă, pentru că așa poate nu ar mai purta masca aia de inteligență superioară, atunci, treacă-meargă.
Londra, 2017. În lumea lui Eleanor totul pare încremenit. Zilnic aceeași rutină, aceeași pizza și vodkă la sfârșit de săptămâna, grijă obsesivă pentru curățenie, mâncare sănătoasă și economisit bani. Lianți principali: singurătatea și izolarea.
Până într-o zi, când ceva care părea un alt motiv de strâmbat și evitat, pornește butonul care va declanșa nu o schimbare, ci un lanț întreg: Raymond.
Un alt coleg de muncă, recent angajat la IT. Raymond, atât de neîngrijit, atât de nesofisticat, atât de neatractiv ca înfățișare, atât de…intruziv!
Fără voia ei, ajunge la căpătâiul unui bătrân, pe care îl salvează de la moarte, împreună cu același mereu-inoportunul-Raymond. Momentul este unul de cotitură: așezată între oameni calzi, prietenoși, începe să simtă emoții necunoscute până atunci.
Mai apare de nicăieri o oglindă, singura din viață ei de până atunci, în care se vede prima data ca femeia atât de neîngrijită care era.
Și peste toate, dragostea! Sau ce crezuse că e dragoste; o pasiune aproape obsesivă pentru muzicianul Johnnie Lomond, un aspirant la celebritea și succesul în muzică.
Momentul pare perfect, ele e abia la începuturi, deci ea poate ajunge de pe vârfuri la destinul sau care stă să decoleze. E frumos, sofisticat și trebuie doar sa…o vadă. Iar atunci se va îndrăgosti și el nebunește, mai întâi de inteligența ei, după care de suflet si…si nimic!
Planurile făcute minuțios suferă amânări și modificări; totul pare să o ia razna, de la speranțe, la cheltuieli și emoții. Ar putea reveni la ariditatea vieții ei de până atunci, dar ceva mai puternic decide că nu. De aici nu mai poate merge decât înainte.
Feminitatea își cere drepturile, apoi prietenia, iubirea, natura…depresia.
În aceeași oglindă nou-instalată în viață ei, Eleanor află că suferă de depresie. Oare va avea curajul de a porni pe drumul schimbării, al vindecării, al…dragostei?
Și ce va zice “Mami” despre toate astea?
De-a lungul întregii cărți scriitoarea se străduiește constant să păstreze trecutul lui Eleanor învăluit în mister, și trebuie spus că reușește. Suspansul este întreținut, amuzamentul unor fraze și replici răspund prezent.
Povestea curge ușor și firesc, fără a se bloca în lamentare, dar întregirea tabloului se face cu grijă și moderație, menținând interesul până la sfârșit.
Citiți!
NOTA: 8 / 10
