Laura Blacklock (alias Lo) jurnalistă de călătorii, suferă de atacuri de panică și anxietate severă fapt pentru care este mereu pe antidepresive. Atunci când este prădată, fiind în propriul apartament, anxietatea sa ajunge la cote maxime și drept urmare nopțile îi devin albe, pline de imagini terifiante și de neliniște. Cu toate acestea, ea este nevoită să plece într-o călătorie de serviciu planificată de mult timp. Este vorba de o săptămână pe un vas de croazieră VIP. Această călătorie ar putea fi unica șansă pentru a obține promoția mult visată.
Pe vasul de croazieră, care este mai degrabă o mini navă, Lu este cazată în cabina 9, penultima din listă, dar fiind faptul că vasul are 10 cabine în total și o capacitate de 20 de pasageri. Așa cum are un somn tulburat și deci superficial, Lu este trezită în una din nopți de un strigăt din cabina vecină. Apoi, un zgomot puternic se aude în apele oceanului, de parcă ceva greu a fost aruncat peste bord
. Privind prin verandă camera vecină, Lu are impresia că observă o dâră de sânge pe geam. Însă, atunci când responsabilul de securitate a navei face verificările de rigoare, ea află că în cabina 10 nici nu fost un pasager. Lu se jură că acolo era o fată de la care cu o zi în urmă a împrumutat un rimel. Marea întrebare: este oare mintea ei cea care o dă de gol sau ceva anormal se întâmplă cu adevărat?
Se vehiculează că această carte ar fi un fel de “Fata din tren” scrisă de Agatha Christie. Ei bine, cu “Fata din tren” asemănarea ceea mică o întrevăd și mă refer aici la impresia generală potrivit căreia cea care raportează un incident pare a fi o femeie tulburată. Dar, nu aș merge mai mult de-atâta cum afirmă unii că “Femeia din cabina 10” ar fi trasă la xerox după cartea Paulei Hawkins. Cât despre stilul Agathei Christie, nici nu adie și am citit eu câteva cărți ale reginei romanului polițist.
Și acum să ne referim strict la cartea de față. Este un thriller al literaturii contemporane și prin urmare urmează șablonul thrillerului modern. Nu aș taxa scriitoarea pentru acest lucru. Este, dincolo de o istorie captivantă, un mod de a descoperi viața pe un vas de croazieră. Descrierile precise m-au făcut să fiu acolo și să dau credibilitate istoriei. Mai mult de atât, toate acele spații închise, de dimensiuni mici îți trezesc starea de claustrofobie, chiar dacă te afli în momentul lecturii într-o cameră spațioasă.
Per general mi-a plăcut, m-a captivat. E drept că am citit thrillere și mai bune cu o întorsătură de situație spre sfârșit care șoca. Cartea de față nu m-a șocat sau surprins spre sfârșit, însă am apreciat cursivitatea, istoria nu prea complicată și faptul că autoarea nu a intercalat detalii inutile pentru a încurca cititorul și a împotmoli lectura (ceea ce se întâmplă de multe ori în thrillerele moderne). Un singur fir al acțiunii, un singur narator și o istorie care are dreptul la existență.
Alte recenzii de la Ruth Ware:
