Deși lectura acestei cărți mi s-a părut una nu prea ușoară, totuși per ansamblu mi-a plăcut. Ori, cărțile cu subiect încurcat, multiple personaje și răsturnări de situație, mă atrag prin complexitatea lor. Acțiunea romanului este povestită din perspectiva a mai multor personaje, practic vom vedea toate punctele de vedere, prin narațiune la persoana întâi sau la persoana a treia. Lista personajelor de la începutul romanului a fost una ajutătoare și am revenit la ea de fiecare dată când mă pierdeam printre personaje.
De ce în ape? Fiindcă acolo sunt găsite cadavrele unor femei sinucigașe. Nel Abbott este cea din urmă descoperită. Însă pare cumva ciudată sinuciderea ei, dat fiind faptul că anume ea analiza acest fenomen al sinuciderilor, scriind o carte despre ele…
Pe lângă subiectul de thriller, autoarea a pus accentul pe problema sinuciderii. Se evidențiază faptul că de cele mai multe ori apropiații unei persoane care s-a sinucis nu-și găsesc pacea până nu află cauza care a dus la sinucidere.
Nu pare să existe un motiv clar, dar, după cum știți bine, de multe ori acesta nici nu există. Niciunul care să aibă sens pentru cei rămași în urmă, în orice caz .
Durerea familiei unui om sinucis este o alta latură sensibilă atinsă aici, regretul și incapacitatea de a schimba lucrurile… Acea veșnică părere de rău și căință “Dacă făceam aceasta, era s-o/să-l ajut să treacă peste această năpastă…” Dar și căutarea vinovatului, a persoanei care trebuie blamată.
El mă învinovățește mine, eu dau vina pe Nel, o învinovățesc pe Lena și ne învârtim mereu în cerc.
Unicul punct negativ al acestei lecturi este confuzia indusă de către autoare prin relatarea istoriei din perspectiva multiplelor personaje. Trebuie să recunosc că este uneori prea complicat să urmărești o istorie, atunci când naratorul se schimbă în fiecare capitol.
Dacă e să fac o comparație cu Fata din tren, cred că este acelaș stil năucitor și alert. Nu pot decide care mi-a plăcut mai mult…
Se încarcă ofertele din librării…
