Cât de frumoasă e cartea aceasta. Deși are un subiect trist și deci intuiești deznodământul tragic, pe durata lecturii simți căldură, inocență, bunătate.
Protagonistul romanului este Oscar, un băiețel bolnav de cancer care locuiește în spital. Deși mic, copilul înțelege mai mult decât cei maturi intuiesc și în cele din urmă el este cel care le dă o lecție de viață maturilor. Fiindcă Oscar nu este un copil obișnuit. Cu mintea ageră, el impresionează prin modul de a primi viața așa cum este ea.
Cea care îi este alături și îi intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână. Ea este cea care îi insuflă lui Oscar ideea de a scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a-i povesti despre viața lui în spital. Prin acest ritual jurnalier Oscar începe să trăiască fiecare clipă și să-i inspire și pe cei mari să facă la fel că doar “singura soluție la viață este să trăiești.”
Tanti Roz nu este doar o tanti bună care îi face pe plac, ea este și un izvor nesecat de povești moderne, originale și de care Oscar rămâne mereu încântat. Tanti Roz chiar clădește un viitor închipuit al lui Oscar. El trebuie să trăiască în fiecare zi, viața sa din 10 ani. Aceasta mi s-a părut o metaforă fabuloasă menită să ne aducă aminte de cât de efemeră și scurtă este viața. Dar și ne face să ne privim viața dintr-o altă perspectivă.
Doar când îți dai seama că viața îți poate trece precum o clipă începi să trăiești cu adevărat. Într-adevăr, existența pe pământ este efemeră și de multe ori uităm că suntem muritori. Amânăm lucruri sau evenimente care contează, pentru a atrage atenție unor alte lucruri lipsite de importanță, dar care ne prind în rutină și ne consumă. Mi-a plăcut mesajul transmis de autor: de a iubi viața și a trăi fiecare clipă.
Este o carte care îți va trezi un amalgam de sentimente: tristețe, milă, însă și admirație, curaj și dragostea de viață.
Încerc să le explic parinților mei că viața e un dar buclucaș. La început ai tendința să-l supraestimezi crezând că viața pe care ai primit-o este veșnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nțelegi nimic din ea și pe care uneori ți-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârșit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriți.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Éric-Emmanuel Schmitt:
