Apreciez în mod deosebit ficțiunile istorice care aduc la rampă un eveniment mai puțin cunoscut de către omenire și adesea ținut sub tăcere. Este și cazul acestei cărți.
În ultimii patru ani, cele două țări comiseseră atrocități de nedescris, nu numai una împotriva celeilalte, ci și împotriva civililor nevinovați… Brutalitatea era șocantă. Actele degradante lipsite de umanitate, nimeni nu mai voia să cadă în mâinile inamicului. Dar era din ce în ce mai greu să-ți dai seama cine era inamicul.
Acest roman relateză istoria navei germane Wilhelm Gustloff care a fost torpilată și scufundată la 30 ianuarie 1945 de către un submarin sovietic în Marea Baltică, în timp ce efectua evacuarea unor civili, oficiali și personal militar german de la Gotenhafen, retrași datorită avansării Armatei Roșii. Estimativ, au murit 9.400 de oameni (5.000 copii), motiv pentru care acest dezastru naval este socotit ca reprezentând cea mai mare pierdere de vieți omenești din istorie într-o singură scufundare a unui vas. Deși victimele din acest carnagiu maritim depășesc numărul de morți de pe faimoasele nave Titanic și Lusitania, în mod bizar, majoritatea oamenilor nu au auzit de acest fapt istoric.
Prea puține sunt cunoscute la acest subiect. A fost o adevărată catastrofă umană, chiar dacă a avut loc în timpul războiului. Totuși victimele au fost copii nevinovați, iar acest eveniment nu poate fi tăinuit acum în era comunicațiilor. Scriitoarea a dat glas atâtor voci pe veci închise și trecute sub tăcere…
Stilul scrierii ușor, puțin monoton la început, însă încărcătura emoțională din ultimile 20% ale cărții a fost suficientă pentru a umple acel moment de așteptare, a fost găsirea acelui punct culminant căutat de-a lungul lecturii.
Deși Alfred nu este o persoană simpatică, totuși este personajul cel mai bine conturat. Și indiscutabil celelalte personaje – Joana, Emilia, Florian, Poetul pantofilor ne fac să le îndrăgim și să retrăim alături de ele dramele și ororile războiului.
Fiți pregătiți pentru descrieri foarte dure spre sfârșitul romanului…
Natura, asta era încă ceva ce războiul nu îmi puteam lua. Naziștii nu puteau opri vântul și zăpada. Rușii nu îmi puteau lua soarele sau stelele.
Alte recenzii de la Ruta Sepetys:
