Adam și Eva este o carte formată din șapte nuvele toate cu același început și același sfârșit- motivul morții. Șapte povești de iubire diferite din alte perioade istorice, toate despre viață și moarte.
Opera este una clasică, deloc greu de citit, dar care te îmbogățește spiritual și cultural.
,Apoi mișcarea se stinse deodată și conștiința se întunecă parcă s-ar fi topit în strânsoarea unei vieți noi…”
Liviu Rebreanu insistă pe dragostea la prima vedere, cea dintre un intelectual și o femeie simplă, adesea slujnică, adesea mai tânără sau mai bătrână. În fiecare capitol, structurat strategic în alte șapte părți, se aduce în vedere conflictul dintre știință și credință.
,,Superstițiile sunt bune numai pentru cei simpli și fără învățătură.”
Cartea te poartă în jurul lumii, prin diversitatea culturilor mitice şi actuale, de la Egipt și Mesopotamia în Italia și Franța. Te poartă de la mitul lui Isis și Osiris la starea călugărilor medievali sau a unui revoluționar provincial. Se pune accentul pe călătoria sufletului, pe viața multiplă și pe iubiri imposibile.
,,Privirea lui cerceta chinuită orizontul, deși era mult de când templele, palatele, grădinile pieriseră ca închipuirile unui vis frumos care se spulberă când deschizi ochii.”
Fiecare capitol are o parte care reprezintă nașterea sau renașterea iar, în final, una care reprezintă moartea redată prin sentimente corespunzătoare. Prin peisaje diferite și personaje cât mai diferite, Liviu Rebreanu exprimă aceeași idee a trecerii vieții, acel clasic Memento mori.
Adam și Eva îmbină realul cu fantasticul, cu incredibilul, cu necunoscutul. Este combinația perfectă dintre dragoste și moarte, e despre iubirea nemărginită de timp sau de spațiu, despre compatibilitatea perfectă în fiecare viață.
,,Între sclavă și stăpână nu e deosebire. E aceeași femeie.”
Pot fi Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și Ileana aceeași persoană? Sau e vorba despre o simplă coincidenţă? Vă las pe voi să descoperiți…

0 Comentarii