Categoric această autoare nu are nevoie de introducere, pentru că este imposibil să nu fi auzit măcar de Fata din tren și despre Paula Hawkins.
Ei bine, la doi ani după acest thriller psihologic care a înnebunit total lumea, Paula revine cu un alt roman psihologic, despre care m-ar tenta să mărturisesc că este mai reușit decât primul.
În ape adânci debordează a mister. Fiecare capitol te lasă în suspans și te obligă involuntar să începi altul, însă se întâmplă acest lucru pe tot parcursul cărții, până închizi cartea și o pui la locul ei.
Avem mai multe secrete. Multe personaje complexe și speciale, plus un plot intrigant, în care acțiunea are loc în Beckford, lângă New Castle, în care curge un mic râu și care are niște povești ciudate.
“Beckford is not a suicide spot. Beckford is a place to get rid of troublesome women.”
Din primul capitol ești nevoit să rămâi atent pentru că deja începe ,,acțiunea”. Debutează cu moartea lui Nel Abbott, care a fost găsită în Bulboană Înecaților de lângă Casa Morii.
Aceste povești ciudate sunt despre femei găsite moarte, ori omorâte în această Bulboană. Povești care nu devin clare până la sfârșit. Despre femei „libere”.
Fiica adolescentă a lui Nel este convinsă că mama ei s-a sinucis, dar odată ce ancheta continuă și sora lui Nel se întoarce în Beckford la casa părintească, lucrurile nu mai sunt așa sigure.
Localnicii par că nu au agreat-o pe Nel, din cauza scrierii și a pasiunii sale care prezintă aceste povești din perspectiva ei, așa că n-ar fi imposibil să aibă dușmani, nu?
Ca la Fata din tren, firul narativ urmărește mai multe personaje care uneori te lămuresc, dar care de cele mai multe ori te bagă mai rău în ceață.
Părerile despre acestea ți se vor schimba de la un capitol la altul. Nu vei mai ști pe cine și ce să crezi. Exact ca personajele. Care dintre ele este vinovatul? Care spune adevărul?
“Beware a calm surface—you never know what lies beneath.”
Până și Jules, sora lui Nel, duce o luptă cu trecutul și prezentul, cu Nel din trecut și cea moartă, cu amintirile din noaptea în care viața i s-a schimbat. Capitolele din perspectiva ei sunt scrise de parcă i s-ar adresa surorii ei, iar faptul că o găsește pe Lena atât de asemănătoare cu ea, fac lucrurile și mai stranii.
Vă jur că până la ultimul cuvânt din ultimul capitol, n-o să puteți să trageți o concluzie. Precizez că la un moment dat, tot spre final, lucrurile par să se aranjeze complet, deși mi s-a părut că finalul vine prea brusc. Prea repede și puțin șocant. Mai erau însă câteva capitole până la final.
A fost un adevărat cliffhanger. Și acum, la ceva timp după ce am terminat cartea și îi scriu recenzia, nu pot avea mintea limpede. Tot mă aștept la un volum doi, ori la câteva pagini care s-au rupt și le-am pierdut, dar puțin probabil.
Voi ce credeți despre acest thriller alert și provocator?
Alte recenzii de la Paula Hawkins:
