Recenzie „Armance” de Stendhal

de | aug. 3, 2015 | Literatura Universală, Recenzii cărți, Romantism

Armance de StendhalStendhal este unul din scriitorii pe care îi am în biblioteca personală, dar pe care nu i-am citit până în acest moment, iar motivul este unul cât se poate de banal: în momentul în care spun Stendhal, spun scriitor foarte cunoscut, dar ale cărui romane se citesc greu.

Nu știu de ce am trăit mereu cu această impresie, dar Armance, aceasta carte de dragoste impresionantă, mi-a schimbat opinia despre autor și cărțile sale.

Armance este romanul de debut al autorului, dar care se bucură de perfecțiune. În ochii mei de cititor, acesta are toate ingredientele unui roman de dragoste.  Nu cred că o să pot uita prea curând emoțiile pe care le-am simțit și trăit în momentul în care am citit acest roman.

Nu este deloc greu de citit sau încărcat cu descrieri inutile. Dar are ceva special, care te face să iubești personajele, să participi și să trăiești intens fiecare clipă alături de cei doi îndrăgostiți.

Această carte are parfumul iubirilor de demult – acele povești simple, încărcate de emoții, frământări, de principii, dar și nevoia ca acestea să fie încălcate pentru ca cei doi doi să-și poată trăi iubirea exact așa cum simt.

De fapt, Armance este mai mult decât o carte, mai mult decât un personaj principal feminin. Este mai mult decât o poveste despre iubirea dintre Octave și frumoasa lui verișoară, Armance.

Este însăși iubirea pură ce se naște în cele două suflete singuratice, pe care aproape nimeni nu le poate înțelege și nici consola.

Această iubire puternică este legătura indestructibilă dintre cei doi, este cea care îi apropie și îi unește, cea care îi ajută pe amândoi să se înțeleagă și să se ierte pentru toate durerile pe care, cu voie sau fără voie, și le provoacă.

Este o poveste de iubire, dar aceasta nu se bucură doar de frumusețe, fericire, bucurie și zâmbet pe chipul îndrăgostiților. Și chiar dacă iubirea este evidentă și puternică, cei doi refuză să accepte faptul că tot ce simt este adevărat, că este iubire.

Iubirea provoacă suferință atunci când nu este acceptată și când vocea rațiunii este mai puternică decât vocea inimii, care nu ține cont de principii și jurăminte nefondate.

Iubirea ii transformă total: pe ea o aproapie și mai mult de Octave și îi dă putere să-l accepte exact așa cum este, iar lui îi vindecă răni ascunse, nervii și stările în care nici măcar el nu suportă să fie.

Iubirea lor aproape ireală trezește invidia și răutatea din sufletele întinate și mereu în căutare de avere. Trezește și ascute gelozii în inima celorlalte femei care sperau că vor reuși să se căsătorească cu cel mai frumos bărbat – frumos fizic, căci, în interior era plin de furie, de ură. Iar jurământul că nu va iubi niciodată l-a urâțit și l-a îmbolnăvit de singurătate.

Iubirea lor trăiește și se trăiește. Reușește să învingă mentalitatea oamenilor și distanța, dar acestea nu sunt singurele piedici ce apar în calea ei. Iubirea învinge totul, dar nu și dorința sumbră și secretă  a lui Octave.

Nu toate poveștile de dragoste au același final, unele se termină fix exact așa cum nu-ți poți dori vreodată să fie, dar iubirea dintre Armance și Octave reușește să treacă și de cea mai de temut barieră.

Finalul romanului Armance a fost brusc, fără prea multe detalii și fără ca autorul să insiste foarte mult asupra detaliilor care meritau, părerea mea, mai mult spațiu în carte.

Cu toate acestea, adunând toate plusurile și minusurile, acest roman este clar cu un mare plus în față. Un plus care m-a determinat să îl includ pe Stendhal printre autorii mei preferați.

Am fugit de Mănăstirea din Parma, dar și Roșu și negru din același motiv copilăresc – teama că este un roman destul de voluminos și va fi destul de greu de parcurs, dar acum știu că nu mai pot fugi prea mult de lectura romanului.

Cred în continuare faptul că nimic nu este întâmplător, că trebuia neapărat ca prima carte citită de mine de la Stendhal să fie Armance, abia apoi altele sau restul.

O poveste de iubire cum numai în cărți poți citi. O poveste care se simte, se trăiește, se iubește. Abia apoi se citește.

Recomand Armance, de Stendhal, tuturor celor care vor să simtă și să trăiască o altfel de poveste de dragoste, dar mai ales acelor cititor care nu au citit până acum nici o carte scrisă de Stendhal.

Este o carte ușoară și foarte profundă, care estompează fără nici un fel de problemă teama de celelalte romane scrise de acest autor.

Titlu: ARMANCE
Autor: Stendhal
An apariție : 2012
Editura: LIRA
Nr. Pagini: 270
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Nota recenzorului: n/a
Vizualizari recenzie: 4298

Alte recenzii de la Stendhal:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Secretele pierdute ale rugăciunii” de Gregg Braden
Recenzie “Secretele pierdute ale rugăciunii” de Gregg Braden

Multă vreme oamenii s-au împărțit în două tabere, cei care credeau numai în ceea ce se putea dovedi pe căi științifice și cei care credeau într-o forță superioară, respectiv, o cale spirituală. Omul de știință Gregg Braden s-a axat pe analiza conexiunii dintre știință...

Recenzie „Maxton Hall – Salvează-mă” de Mona Kasten
Recenzie „Maxton Hall – Salvează-mă” de Mona Kasten

Ca orice cititor cuminte și silitor, întâi citesc povestea și după aceea văd filmul, însă recunosc, am avut un mic imbold atunci când am văzut serialul ecranizat pe Amazon Prime. Nu știam de autoare, nu auzisem nici de serie, dar mi-a plăcut trailer-ul și am zis că...

0 0 votes
Article Rating
Laura Elena Apetroaie este redactor Booknation.ro de 9 ani, 2 luni, 10 zile și a scris până acum 35 articole. Se află pe poziția 10 din 15 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Laura Elena Apetroaie aici. Laura Elena Apetroaie are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

1 Comentariu
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
conelia

O carte foarte buna,merita citita.