Ce carte minunată! Și tristă… Însă, cred că viața omului de geniu nici nu poate fi altfel, decât tristă… Istoria vieții lui Van Gogh se aseamănă cu cea a semenilor lui. Este vorba de multitudinea pictorilor deveniți post-mortem celebri, însă care au trăit hărțuiți, luați în râs, ocoliți, considerați nebuni, lipsiți de mijloace materiale, chinuiți de foame și de suferință până în ultima clipă a existenței lor. Oameni izolați și proscriși, dar care au creat lucruri de preț, capodopere ale picturii mondiale cu răsunet și a căror valoare crește cu trecerea anilor.
Era lat în umeri, cu pieptul puternic și brațele groase și vânjoase.
… avea o față puternică și un cap masiv. Ochii îi erau înfundați în orbitele care păreau două crăpături într-o stîncă. Nasul proeminent, cu nările răsfrânte în lături, era drept, tăios ca o muchie de cuțit. Fruntea înaltă, boltită, era tot atât de mare cât și distanța dintre sprâncenele stufoase și gura senzuală. Maxilarele îi erau late și puternice, iar gâtul scurt și gros dispărea aproape sub bărbia atât de masivă, încât părea o întruchipare a caracterului olandez.
Romanul debutează cu tinerețea lui Vincent Van Gogh. Tânărul de 21 ani lucrează în calitate de vânzător într-o galerie de tablouri. Este îndrăgostit de Ursula, fiica gazdei lui. Însă, atunci când îi cere mâna, află că fata este deja logodnica altui flăcău de mai bine de un an de zile. Cu inima frântă părăsește Londra pentru a face teologie la Amsterdam. După un an de studii relatează că vrea să fie util oamenilor în acel moment, deci abandonează studiile pentru a deveni predicator. Astfel, ajunge la școala de evanghelizare de la Bruxelles. Și aici are eșec, însă fiind ajutat de Pietersen ajunge predicator peste minerii din ținutul Borinage.
Traiul printre mineri nu este unul ușor. Sărăcia și greutățile în care locuiesc minerii îl întristează enorm și-i schimbă felul de a percepe viața din jur. Mizeria în care supraviețuiesc minerii îi zdruncină credința în Dumnezeu. Capitolele în care sunt prezenți minerii m-au dus cu gândul la “Jerminal” a lui Zola, o operă care descrie cu lux de amănunte viața minerilor. Dealtfel, se pare că la fel minerii din Borinage i-au servit ca sursă de inspirație și lui Zola.
Aceasta a fost probabil cea mai grea perioadă din viața lui Van Gogh. Atunci a și început să picteze; primele sale lucrări fiind portrete ale minerilor. Apoi, susținut de fratele său Theo, revine acasă unde lucrează de zor pentru a-și perfecționa tehnica de pictură. Theo a fost îngerul lui păzitor, persoana care i-a fost alături întreaga viață și care l-a urmat și în pământ…
Descoperiți dramele, decepțiile care i-au marcat existența, dar și bucuria atunci când o lucrare îi ieșea așa cum simțea el. Vedeți aici și o scenă din viața altor pictori precum: Gauguin, Cézanne, Rousseau, Toulouse-Lautrec, Seurat, etc. Autorul a dezlegat și misterul urechii tăiate (despre care cred că majoritatea ați auzit), cel puțin avem aici o versiune. Și în final, ce a dus la sinuciderea pictorului la 37 ani.
M-a impresionat mai întâi dragostea de oameni pe care o avea. Sacrificiul de sine atunci când a locuit printre mineri. Mai apoi m-a cucerit prin muncă asiduă și perseverență. În același timp avea un caracter dezlănțuit. Însă, deși avea apucături cam necioplite, vocea răgușită și liniile feței aspre, la suflet era frumos, gingaș și sensibil.
Autorul m-a făcut să deschid pagini pe Google în căutarea picturilor lui Van Gogh. Mi-a plăcut cartea enorm și o recomand cu drag. Este un must-read!
Oare gândurile noastre intime sînt cunoscute vreodată de cei dinafară? Poate că în sufletul nostru arde un foc puternic, dar nimeni nu vine să se încălzească la el. Trecătorii văd doar o dâră de fum ieșind pe coș și trec mai departe. Atunci, spune-mi, ce e de făcut? Nu trebuie oare hrănit acest foc lăuntric, nu trebuie să ai încredere în tine însuți, să aștepți cu răbdare clipa când cineva se va opri și se va încălzit la dogoarea lui?
Alte recenzii de la Irving Stone:
