După ce ne-am chinuit pe întreg parcursul poveștii din Lacrima să o împiedicăm pe Eureka să plângă, iată că inevitabilul s-a produs. Lacrimile ei de neputință, de suferință și de iubire totodată s-au rostogolit cu forță pe pământ și a pogorât odată cu ele năpasta asupra muritorilor. În ciuda abundenței însă, Atlantida nu s-a ridicat la suprafață, deci ce a mers rău?
…nu conta cine era de vină după consumarea evenimentului. Ceea ce conta era cum reacționai, cum îți reveneai.
Conform profeției, pentru ridicarea Atlantidei, este nevoie de trei lacrimi, fiecare având propria traiectorie și propria parte de împlinit. Două au căzut, a treia lacrimă însă își are propriul gardian: Ander. Dar este el un păstrător de seamă pentru a i se putea încredința o așa responsabilitate? Pentru a se deține controlul situației, Ander consideră că au nevoie de Solon.
-Când cineva drag moare înainte de vreme, spuse el, simți că universul îți datorează ceva. Noroc, invincibilitate, o linie de credit la Cel de Sus.
-Ești atât de cinic! spuse Cat. Dar dacă este invers, și universul te-a binecuvântat deja cu timpul pe care l-ai petrecut cu acea persoană?
-Ah, dar dacă nu aș fi iubit-o pe Byblis, nu mi-ar fi dor de ea.
Solon a iubit-o cu toată inima pe Byblis. Însă la final, datoria sa de Originar a fost mai puternică, iar iubirea s-a stins în propriile mâini. Diana l-a avertizat cu mult timp în urmă că Eureka își va face apariția la ușa sa și va veni vremea de a întoarce roata timpul și de a transforma Șirul Lacrimilor în ceva bun. Dar inima împietrită a lui Solon mai poate ajuta pe cineva?
Câteodată, când încerci să nu-ți repeți greșelile, uiți că greșelile inițiale încă se desfășoară.
Potopul ce-l revarsă asupra pământului nu-i aduce Eurekăi doar vina milioanelor de vieți pierdute. Îi atribuie și viața celor apropiați. A celor doi frățiori pe care îi târăște în vârtejul strămoșilor ei, a tatălui care își pierde și o a doua soție, a prietenei Cat, pe care o rupe de familie și, mai ales, viața lui Brooks care atârnă de puterile ei și a cărei salvare stă în forța ei de a descoperi ieșirile din situațiile imposibile.
Omul plănuiește, Dumnezeu anulează.
Însă drumul spre salvare este pavat cu multe capcane. Ce este adevăr și ce este minciună? Ce este istorie și ce este poveste frumos ambalată? Dar mai ales, cine ești tu când în vârtejul emoțiilor te lași ghidat de instincte și provoci mai multe daune decât reparații?
Muritorii pot să înfrunte multe lucruri, dar nu pot să își înfrunte propria identitate.
Cascada vine ca un coșmar ce ne aruncă într-un carusel de acțiuni din care nici un suflet nu scapă nevătămat. În timp ce aruncă cu puteri salvatoare în cei din jur, rupe bucăți din noi și ne obligă să ne reconstruim din memorie. Cum să facem asta dacă între timp nu mai știm cine suntem?
Dacă eroul nu se potrivește cu povestea, eroul trebuie să se schimbe, nu povestea.
Lauren Kate schimbă povestea și inamicul. Schimbă regulile în timpul jocului și ne obligă să ne adaptăm orbi fiind. Nu mai știm cine e păpușa și cine e păpușarul. Nu mai distingem adevărul de minciună și iubirea de atașament. La final certe sunt anumite lucruri: trebuie să ne aflăm propria identitate, să-l salvăm pe Brooks din întunericul lui Atlas, să îmbrățișăm iubirea lui Ander și să întoarcem roata timpului pentru salvarea milioanelor de vieți peste care am aruncat oceanul. Vom putea face asta? Aflăm citind Cascada, un volum ca un carusel nebun ce ne poartă într-o istorie alambicată cu inamici necunoscuți.
Poate că asta era magia- să privești în întuneric și să vezi lumina pe care mai mulți oameni nu o văd.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Lauren Kate:
