Dacă în primul volum din ” Coșmarul Edenului” scriitorul Dan Stoica păstrează oarecum într-o echidistanță capricioasa balanță dintre real și ireal, în cel de al doilea volum irealul explodează într-un soi de fantasy maleabil și totuși trigonometrizat într-o expansivitate pârjolitoare a imaginarului.
Fantasmagorismul hologramic, intercalat între sacru și profan, cu un iz de purgatoriu născut parcă din malițiozitatea zeilor, ne așează personajele într-o lumină ceva mai violentă, cu un Homișteanu ancestralizat, cu un cuplu Ana-Magheran pierdut și regăsit în basmologia rurală, cu huilerii mutați la un furtunos next level, cei patru, Cosman, Bejan, Sapu și Minea trecând la stadiul de super-huileri.
Incredibila lume expansionistă a îngerilor de a abanos, geometrizată intempestiv de către cotropitoarea forță a scriitorului Dan Stoica, ni-i aduc în prim-plan pe Ivui și Rivur, plusul și minusul realității, lumina și întunericul care amestecă raționalul și senzorialul.
Exctinția realului, prins în hulpavele brațe ale irealului, sucombă și reînvie prin intermediul anumitor răzlețe amintiri manifestate de personajele lui Dan Stoica taman în cele mai neașteptate momente, atunci când spaima tinde să umanizeze demoniacul.
Trecerea de la clorofila descriptivismului la șrapnelul exploziv al înțepătoarelor culori emanate de înșiruirea unor lumi neverosimile ne așează sub freamătul curiozității rase precum triconienii, pagbatrienii, welșii, tripozaurii, dar mai ales veritabila referchezuire a palatinului lingvistic prin intermediul unor invenții de cuvinte de-a dreptul uimitoare.
Redimensionarea nemărginirii cu ajutorul metisajului dintre real și ireal, pigmentează și depigmentează o lume icosaedrică în care adevărul se varsă dintr-o cupă în alta cu ajutorul eternelor ajustări.
Există la scriitorul Dan Stoica o tendință oscilatorie și totuși vibrândă între laicizarea firii umane și sanctificarea naturii, un procedeu îndeplinit cu ajutorul multisecularei lupte dintre lumină și întuneric, cu dese răsturnări de situații și o galopantă intrigă care își tropăie amețitorul ritm prin întortocheri de ecouri pline de nectarul onirismului.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Dan Stoica:
