Alegându-și ca timp de desfășurare perioada celei de a doua conflagrații mondiale, scriitorul Dan Cricoveanu își plasează acțiunea într-un sat din sudul României, numit Ghirdoveni care , nu întâmplător, este locul în care a copilărit și s-a maturizat autorul.
Romanul ” Prizonierii lupilor” este o frescă rurală a unor vremuri tulburi, când existența omului își spulberase întreaga filosofie a verbului a fi, transformând fiecare virgulă a detaliului într-o fremătătoare beatificare. Un soi de panteism ortodox impregnat cu noblețea simplității, asta emană cu dezinvoltură fiecare rând al acestei cărți, crestând lumini de mărgăritare și bezna imprevizibilului, cu toate însăilate prin croșetări de destine cu tăceri și strigăte prinse într-o șugubeață rătăcire între ceva și altceva.
Intriga este acaparatoare și aglutinantă, întinzându-și cu dibăcie desele răsturnări de situație cu ajutorul aprigului duel elitist dintre a fi și a nu fi, cu întregul său consum de energii, speranțe și vise, prinse de-a valma prin înrâuriri de personaje și întâmplări care, într-o aparentă lingvistică simplistă, nesperat de neaoșă, însă fără a fi dominată de patima regionalismelor , chiar te face să crezi că ești acolo, în tulburii ani 40 ai secolului XX.
Preocupat de creionarea caracterelor personajelor sale, de data aceasta Dan Cricoveanu numai este un adept al descriptivismului arhitectural si nici un apostol al naturii, axându-se cu precădere pe latura senzorială, pe comuniunea dintre personaje într-un metisaj învolburător, cu dese coborâri și ascensiuni, cu minusuri și plusuri, toate petrecute între vitraliul speranței și teluricul gloduroasei disperări care ciopârțește fără milă idealurile de altădată care au trecut terifiant de repede de la etapa posibilului la cea a utopiei.
Într-un amestec de legionarism, regalism și comunism aflat în faza empirică, personajele din satul Ghirdoveni se zbat între anonimat și dorința de înavuțire, atât financiară cât și socială, îngenunchind și înălțându-se în ritmuri febrile de existențialism colțuros, cu lacrimi hialine și speranțe selenare care întind spre sprâncenele cerului zboruri serafice.
O carte cu întâmplări emoționante în care personajele, oameni simpli și totuși maiestuoși, care se pierd și se regăsesc în tumultul vieții în culori când vii, când terne.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Dan Stoica:
