La fel ca în celelalte volume din ” Coșmarul Edenului” scriitorului Dan Stoica, cu abilitatea omului înzestrat cu finețea esteticului, îmbină modernismul și arhaismul într-o compoziție bine dozată, prin intermediul căreia încearcă, în anumite situații, să evidențieze frustrantele discrepanțe dintre categoriile sociale.
Poet al naturii, menestrel al lui laudator tempor acti, Dan Stoica atribuie condeiului rolul de analgezic, dar și de sabie cu două tăișuri. Întrebuințând anumite binevenite analogii, autorul se joacă cu realitatea precum olarul cu lutul, azvârlind-o în timpuri îndepărtate, uneori cu furie, alteori cu resemnare.
Scris, tratat ca o metodă analeptică, naște în rândurile acestei cărți, monștrii, eroi efemeri și dezrădăcinați indezirabili, cu toții supuși capriciilor factorului imprevizibil, cauzator al nenumăratelor răsturnări de situație.
Misterul, care se ridică din măruntaiele pământului, agale și acaparator uneori într-un staccato îndoielnic, alteori într-un surprinzător pianoforte, are totuși o melodicitate aparte, mai mereu surprinzătoare. Oscilând între sumbru și rural, adică între mecanic și natural, Dan Stoica jalonează cu vicisitudinile între ceva și altceva, nu ca o modalitate de năucire a cititorului, ci ca o încercare de a etala pilduitor imensa prăpastie dintre Minus și Plus, dar mai ales sălbăticia unei lumi nebune care nu va putea fi vreodată vindecat.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Dan Stoica:
