”Cu sânge rece” este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în întreaga mea existență, și chiar am citit suficient de multe cărți încât să-mi pot permite anumite comparații.
Stilul ”sudist” al scriitorului american Truman Capote, care inoculează în paginile operelor sale literare personaje marginale, periferice și totuși complexe, naște povestiri năucitoare, cu imprevizibile răsturnări de situație și destine bifurcate sau suprimate de otrăvitorul capriciu al destinului.
La fel ca-n marea majoritate a operelor sale literare, grija pentru o expresivitate cât mai elocventă, care să redea întocmai precaritatea anumitor existențe prizoniere între acceptare și sfidare, sacru și profan, cu dese interferențe ale simțirilor și faptelor care sculptează realismul într-un zbor halucinant, adeseori entropic.
Însă tocmai acest entropism, care nu coincide întru totul cu anarhismul dezordinii, este ingredientul principal care asigură succesul actului literar al scriitorului american, care încearcă, și chiar reușește, coagularea culpabilizării și a inocenței în țesătura unor vieți prinse în chenarul sudului nord-american cu mărunțișul iluziilor și freamătul viselor.
Astfel, Truman capote se află în romanul ” Cu sânge rece” de ambele părți ale baricadei. atât în cea a oamenilor onești, cât și în cea a celor doi criminali, aceștia din urmă fiind chiar și ei zugrăviți între vină și exonerare, cauză și efect, nu ca o tentativă de înșiruire a unei pledoarii salvatoare, justificative, ci doar pentru a ne face să înțelegem complicatul fel de a fi al omului, dar mai ales cartografierea deselor răscruci de drumuri care se ivesc sub pasul omului.
O carte superbă! Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Truman Capote:
