„De ce fierbe copilul în mămăligă”
sau de ce nu vreau ca mama să atârne de păr!
Când un adult scrie o carte în care naratorul este un copil, am prostul obicei de a analiza minuțios orice replică, modul de gândire sau acțiune ale acestuia. Și nu pentru că sunt un mare expert, dar cu toții am fost copii, și știm când mâța a fost trasă de coadă sau lăsată în pace.
Aglaja m-a cumpărat, și am impresia că a scris istoria fără să-și dea seama de cât de naturală e!
Mi-am luat-o la ceafă când am descalificat „Tatăl celuilalt copil”, nu regret, am aceeași părere, dar vreau să vă provoc să faceți o comparație cu istoria scrisă de Veteranyi.
Superficialitatea uneia și realitatea alteia.
Fiecare pagină m-a șocat, unele m-au oripilat, altele m-au făcut să pun cartea pe noptieră pentru a lua o pauză.
Atât de credibilă și reală, la cât de mică este, aveam impresia că o termin în 2 ore. N-a fost așa să fie, nu poți să o citești liniștit.
Se spune că familia și neamul nu ți-l alegi. Păcat, păcat pentru cei care chiar au nevoie de oameni cu adevărat puternici sau de valoare.
Povestea asta, oarecum m-a făcut să înțeleg felul de gândire al eroinei, pentru că puțini înțeleg lumea circului și cum acesta poate distorsiona imaginea unui copil, felul în care percepe ea atingerea, interacțiunea cu străinii, ciudățenia oamenilor obișnuiți, și integritatea morală.
Cartea îți desenează cu ușurință linia normalului, cel puțin pe a mea am văzut-o cu dexteritate.
O mică recomandare pentru cei care vor să o citească pe Veteranyi. Faceți pauze lungi între cele două cărți pe care aceasta a reușit să le scrie pană la moartea sa.
Să le amestecați cu ceva mai ușurel, pentru a nu vă induce într-o stare de melancolie acerbă.
Lecturi memorabile să aveți!
Alte recenzii de la Aglaja Veteranyi: