Dispariția, volumul cinci din seria Jane Rizzoli & Maura Isles, de Tess Gerritsen acoperă noi domenii ale groazei. Răul își ițește tentaculele și distruge vieți din cele mai inacceptabile motive. Omul este transformat în unealtă și mijloc de îndeplinire a fanteziilor, de către proprii semeni. Până unde poate merge cruzimea unora?
— Lumea e rea, Mila, și n-o putem schimba. Cel mai bun lucru pe care-l poți face e să rămâi în viață.
Povestea debutează cu traficul de carne vie, unde Mila, devine victimă și martor al cruzimii. Vine în America sperând la o viață mai bună pentru a sfârși exploatată sexual și martor la uciderea prietenei, Anja. Acesta este punctul care dă startul unei povești de groază unde mai marii statului trag sforile și împing destine în ruină.
”Asta îți face dragostea, își zise Jane. Te face să-ți fie frică, nu să fii curajos. Dă lumii dinți ascuțiți care sunt pregătiți să rupă în orice moment bucăți din viața ta.”
Maura Isles are șocul vieții sale când descoperă, la sfârșitul unei zile infernale, că unul din cadavrele de la morgă mișcă. Pentru prima dată în viața ei de medic legist se întâmplă ca în morga ei să fie adusă o persoană cu diagnostic greșit. Te bucuri pentru că a dat peste pacientul în viață înainte de a fi prea târziu, dar totodată te și întristezi pentru încurcătura în care se află doctorul Isles.
Regina stătu doar cinci minute la sânul drept și încă cinci minute la cel stâng, apoi veni timpul pentru biberon. „Bun, deci mama ta a eșuat ca vacă de lapte, se gândi Jane în timp ce o ducea pe Regina la bucătărie. Scoate-mă din turmă și împușcă-mă.”
În paralel cu aventura Maurei, urmărim și aventura lui Jane Rizzoli care se pregătește să devină mămică. Numai gândul de a o vedea pe vulcanica și imprevizibila Jane în postura de a avea grijă de o mogâldeață de om te cuprinde o stare de teroare și amuzament în același timp. Noroc cu Gabriel care îi stă alături și-i mai temperează ieșirile.
— Ooh, uită-te la ea, Frank! Dumnezeule, e atât de frumoasă! Uită-te la chipul acela mititel.
— Cum să mă uit? Ești tu toată peste ea.
Jane Rizzoli nu intră în categoria oamenilor obișnuiți nici măcar când e în postura de gravidă. Apa i se rupe atunci când o face pe viteaza în sala de judecată și ajută la imobilizarea acuzatului recalcitrant, ca mai apoi, ajunsă la spital, să se trezească într-o acțiune de luare de ostatici. Deci, cât noroc să ai? Gabriel Dean nu numai că trebuie să facă față unei soții alcătuită 99% din personalitate de polițist, ci trebuie să-și toace inima și cu gândul că soția lui nesăbuită ar putea încerca să facă pe eroul în fața unor teroriști nebuni.
— Dar nu se întâmplă nimic. Nu simt nicio contracție.
— Tocmai. Bebelușul tău refuză să coopereze. Ai înăuntru un copil tare încăpățânat, Jane.
Gabriel oftă.
— Ca și mama. Se luptă cu răufăcătorii până în ultima clipă. Îi puteți spune soției mele că acum este oficial în concediu de maternitate?
Inițial când mă gândeam la Jane Rizzoli ostatică, mă amuzam teribil. Cunoscând-o pe Jane din volumele trecute, mă gândeam că situația teroriștilor este de-a dreptul îngrozitoare cu ea în preajmă. Amuzamentul mi-a dispărut însă în fața unui secret cumplit, al unei realități crude și a inumanității de care pot da dovadă unii semeni.
Jane se uita la numele înscrise pe insignele uniformelor. Mac. Domenica. Glenna. Dr. Tam. Se uită la banderola legată de încheietură. RIZZOLI, JANE. „Suntem cu toții bine etichetați pentru morgă. Nu sunt probleme în privința identităților, oameni buni.”
Olenca, fata ce ”înviase” pe masa Maurei Isles, și Joe, partenerul ei nu sunt doi teroriști. Sunt doi oameni cu un secret teribil care vor să facă dreptate. Sunt doi oameni prinși în capcana celor mari și puternici. Sunt două suflete ce vor să se facă ascultați, ce urmăresc ruperea unui lanț de fărădelegi care frâng destine.
„Privește, mamă, sunt la televizor, se gândi Jane. Sunt unul dintre ostaticii norocoși prinși în clădirea asta.” Era ceva asemănător emisiunii Supraviețuitorul, dar cu gloanțe.
Și sânge adevărat.
În scurt timp, Jane Rizzoli, Maura Isles și Gabriel Dean vor fi puși în situația de a căuta dincolo de fațadă, de a descoperi adevărul rămas nespus al unor oameni ce n-au fost ascultați și vor fi prinși într-un joc periculos unde viața le atârnă de un fir de ață. Un copil o va face pe Jane Rizzoli să chibzuiască înainte de a acționa sau va rămâne la același comportament imprevizbil și vulcanic?
— Nu mi-a spus nimeni cât de greu va fi să fiu mamă. Nici măcar nu pot s-o alăptez. Orice pisică proastă știe să-și alăpteze pisoii, dar eu sunt fără speranță.
Tess Gerritsen ne introduce în viața de familie a lui Jane și Gabriel. Îi vom cunoaște pe cei doi în ipostaza de părinți, le vom vedea cele mai profunde temeri și vom încerca să învățăm să ne înfrânăm instinctul de polițist în formula de familie. Dacă vom fi dispuși să dăm la schimb siguranța pe dreptate, asta rămâne de văzut.
— De ce urlam atât de mult?
— Unii bebeluși așa se nasc. Refuză să fie ignorați.
„Ei bine, asta explică totul, își zise Jane, uitându-se la fetița ei. Am primit ce-am meritat. Mă am pe mine când eram mică.”
Dispariția este un thriller al cărui subiect este traficul de persoane, povestea ascunsă din spatele unei probleme mondiale, locul unde naivitatea multor femei distrug destine, o mască crudă a unor oameni pentru care moralitatea și conștiința este pierdută în favoarea banilor și a puterii.
Deșertul a decis s-o abandoneze, iar acum iese din pământ.
Alte recenzii de la Tess Gerritsen:
Wow! M-ai convins! Felicitări pentru recenzie!
Mi-a placut serialul foarte mult asa ca, sigur, o sa imi placa cartile 🙂