Îmi doream de mult timp să ajung la clasicul roman „Dracula” scris de Bram Stoker și să îl descopăr pe îndelete. Mereu am avut impresia că de fapt știu despre ce e vorba. La fel a fost cazul și cu „Frankenstein” a lui Mary Shelley. Poate pentru că în trecut văzusem filmele făcute după carte. Cert este că atunci când în sfârșit am început romanul, am avut acea senzație de deja-vu. Sau deja-lu în acest caz.
„Dracula” este un roman de ficțiune gotică scris de autorul irlandez Bram Stoker
Acesta a fost publicat în anul 1897 și totuși nu a avut parte de vânzări imense, cu toate că a fost mai mult decât apreciat de critici și de ceilalți scriitori din generația sa.
După cum știe deja toată lumea, personajul principal al cărții este contele Dracula. Un vampir însetat de sânge, care vrea cu tot dinadinsul să cucerească lumea și să facă din ce în ce mai multe victime, care devin pe urmă vampiri la fel ca el. Inspirația pentru personajul său se pare că a venit de la domnitorul Vlad Țepeș al Țării Românești, de aici și castelul contelui care este situat în Transilvania.
Eu mă bucur că am ajuns să descopăr în întregime povestea contelui Dracula. Și totodată aventura și curajul grupului de prieteni în încercarea de a ucide vampirul care terifiază toate locurile prin care trece.
Mi-ar fi plăcut însă dacă ar fi existat în carte un capitol sau mai multe secțiuni dedicat variantei contelui
Un episod în care contele din Transilvania să ne dezvăluie el însuși varianta transformării sale în vampir, povestea vieții sale de la cap la coadă. Bineînțeles că am aflat unele lucruri despre istoria lui, despre pornirile și obiceiurile sale, din unele fragmente din carte. Doctorul Van Helsing și alte personaje de asemenea au făcut cercetări despre conte. Însă propria versiune a lui Dracula ar fi fost pentru mine mai prețioasă.
Suntem subiectivi când vine vorba de el ca vampir. Ne înfricoșează. Ne dezgustă. Dar în același timp ne atrage ca personaj deoarece este versatil, este descurcăreț și cameleonic. O variantă obiectivă a poveștii lui m-ar fi făcut să admir opera aceasta și mai mult. Capabil de a-și schimba forma, cu o forță supraumană, cu abilități de adevărat cascador și cu o minte ce asimilează informații timp de secole întregi, Dracula ne este înfățișat ca un personaj complex și nu doar ca un vampir însetat de sânge.
Afli bineînțeles că și el își are slăbiciunile sale
Și că un om obișnuit îi poate aduce moartea dacă știe cum să se folosească de anumite elemente care îl pun pe fugă sau chiar îl pot ucide. În filmele care au fost create având ca sursă cartea lui Bram Stoker, Dracula are chiar și sentimente umane, deși în carte nu se reliefează asta prea mult.
Unii l-au portretizat drept un ucigaș cu sânge rece, care se hrănește din plăcere, un vampir sadic și nebun, care terorizează. Dar în perspectiva altora, contele este un fel de justițiar care pedepsește pe cei care fac rău. Cam cum a fost domnitorul Vlad Țepeș în timpul domniei sale. Cel puțin în filmele în care apare ca personaj principal.
Alte recenzii de la Bram Stoker:
