Un alt roman scris de Lisa See căruia îi fac recenzie se numește Dragostea Florii-de-Bujor. Poveste ce trece deja de imaginar și de vis, care strălucește mai mult pe măsură ce întorci pagină după pagină.
Lisa See este o autoare americancă, moștenind talentul de a scrie de la mama sa, Carolyn See. Se naște în Franța dar trăiește mult timp în Chinatown, Los Angeles.
Un roman istoric care surprinde China în plin secol XVII, învăluie iubirea, viața pământescă și cea spirituală a Florii-de-Bujor. Ca multe fete de vârsta ei, protagonista se îmbolnăvește de dragoste după ce idolatrizează cartea Pavilionul Bujorilor. Identificându-se cu fata a cărei poveste este ilustrată, Floare-de-Bujor renunță la necesitățile umane în favoarea celor spirituale.
Este singura fată a stăpânului Chen iar căsătoria îi este aranjată încă de la naștere. Deși se pregătește de mică să fie o soție bună, cu câteva săptămâni înainte de nuntă se îndrăgostește de un poet, renunțând la reguli. Cu cât ziua cea mare se apropie, ea se înfometează tot mai tare până când ajunge în stadiul morții.
,,Ne bucuram de zi, de noapte, de un zâmbet, un cuvânt, un sărut, o privire. Toate erau gânduri minunate. Toate erau vise zadarnice.”
Moare cu șase zile înainte de căsătorie, aflând prea târziu ca soțul promis din copilărie este chiar Ren, poetul visat. Deoarece nu era căsătorită, dar mai ales pentru că era fată, sufletul ei va rătăci timp de peste 20 de ani.
Așa se termină prima parte, celelalte două oferă cititorului ocazia de a vedea importanța tuturor procedeelor funerare, importanța iubirii dincolo de moarte și imaginea vieții de apoi.
Floare-de-Bujor va avea grijă de soțul ei chiar și după moarte, găsindu-i o a doua soție, care va muri din aceeaşi cauză și o a treia alături de care Ren Wu va trăi până la moarte.