Aceasta este „o carte despre tragedia din spatele triumfului creștinismului.”
Catherine Nixey furnizează detalii istorice mai mult sau mai puțin cunoscute, în ideea de a reconstitui atmosfera primelor impulsuri de viață ale unei noi religii: creștinismul.
Capitolele pun în evidență conflictul dintre lumea păgână și cea creștină, din care reiese superioritatea crescândă a monoteismului, în detrimentul pluralismului religios, depășit cu mult de noua viziune dogmatică asupra vieții, a morții, a lumii de apoi.
Tonul în care a fost realizată scrierea este unul obiectiv, realist, abordat din perspectiva unui cercetător istoric. Descrierile ținuturilor antice, ale monumentelor arhitecturale și ale conflictelor religioase încearcă într-un mod cât mai fidel să recompună o lume dispărută sub dărâmăturile de piatră ale timpului, la al cărei declin au mai contribuit și mistuirea focului, ascuțișurile de arme, mutilarea statuilor păgâne și anihilarea multor materiale scrise ale vremii clasice.
Unele dintre cele mai palpitante intervenții ale autoarei sunt acelea care lămuresc felul în care a trebuit să se adapteze lumea intelectualilor, a filosofilor, la asaltul puterii creștine. Autoarea vorbește despre o perioadă în care religia și discursul dogmatic au ajuns să stingă până și glasul filosofiei, interzicând această disciplină a îndoielii, a speculației, dar și difuzarea dezbaterilor publice sau predarea materiei.
Alte capitole sunt dedicate fenomenului martiriului. Acesta este locul în care cititorul se va putea confrunta cu o viziune distinctă, pe care poate nu o bănuia până acum. Pentru prima oară, am avut prilejul să citesc despre persecuțiile creștinilor din perspectiva călăilor romani. Aceștia au trăsăturile umanizate, sunt nedumeriți, deschiși la dialog, în încercarea de a-i opri pe creștinii care cereau într-un număr din ce în ce mai mare martiriul.
În alte capitole, după ce a arătat cum noua religie câștiga victorie după victorie, autoarea s-a concentrat să dea o nouă direcție intoleranței religioase a creștinismului primar, care desființase politeismul și la nivel artistic, cultic, arhitectural. Persecuțiilor împotriva creștinilor, care îi fac să se cutremure pe cititorii oricăror legende martirice, le urmează, ori de câte ori au ocazia, persecuțiile împotriva păgânilor, care au ca mobil principal desființarea politeismului greco-roman din calitatea de doctrină religioasă și chiar ștergerea oricăror mărturii statuare ale existenței zeilor în temple. Creștinii atacă și mutilează din fervoare și intoleranță religioase, păgânii – din datorie civică. Așadar, spre deosebire de creștini, păgânilor li se recunoșteau toleranța religioasă și inclinația de-a include noi zei la panteon.
Am apreciat această lucrare pentru inițiativa sa de-a demistifica anumite sentințe creștine implementate fără drept de apel în gândirea colectivă. De asemenea, m-a încântat felul în care ținuturile antice și precizia coordonatelor istorice și-au făcut loc în descrierile detaliate și bine documentate ale cărții.
Autoarea acordă un omagiu lumii clasice, amintindu-și să recupereze orice gest, orice reacție, tabiet sau tensiune psihologică pe care le-ar fi putut arăta un locuitor necreștin al Imperiului Roman, aflat fie la Roma, fie în Imperiul Bizantin, potrivit datelor istorice selectate de cercetătoare.
Alte recenzii de la Catherine Nixey :
