Asta e, de fapt, o prerecenzie, pentru că romanul Eria, Perspective nu a fost încă lansat. Vreau să încep puțin atipic, mulțumindu-i autoarei pentru șansa pe care mi-a oferit-o, având încredere în mine pentru a scrie câteva fărâme de cuvinte despre copilul minții ei. Al doilea chiar.
*cronica mea cu scorțișoară a primului volum o puteți citi aici*
*alertă: urmează o recenzie kilometrică*
În caz că nu ai citit prima carte, Eria. Dezvăluri, trebuie să știi că Gabrielle nu scrie despre adolescente voioase cu chef de viață care candidează la miss boboc, și nici despre nori senini și pufoși ca de vată de zahăr. Eria Pop este o tânără întunecată, născută în lumină, trimisă însă în întuneric. Abandonată de părinți încă de mică, Eria e crescută de o familie adoptivă, care nu e nicidecum normală. Părinții săi vitregi o folosesc într-un ritual care presupune că protagonista trebuie să dea viață copilului unei divinități întunecate. Ritualul nu funcționează însă cum ar trebui, iar rămășițe din demon rămân în Eria și o vor afecta pentru totdeauna.
Niciodată altfel. Întotdeauna, etapele sunt aceleași. Început, mijloc,
sfârșit. Copilărie, maturitate, bătrânețe. Totul. Până și Totul e format din trei
bucăți. Avem Tatăl, avem Fiul și avem Duhul Sfânt. Alții au Fecioara, Mama și
Înțeleapta. Eu am trei morți. Moartea polițistului, moartea omului și moartea
bestiei. Cred că mai am foarte puțin până când o să ajung să mor de tot atâtea
ori de câte a divorțat Prigoană de Bahmuțeanu.
Volumul doi e diferit. Nu numai că se poate observa o evoluție scriitorească incredibilă, dar alegerea narării din mai multe perspective a fost extrem de înțeleaptă. Eria încearcă să păstreze un echilibru între lume binelui și cea a răului, ajutată de Andi Aron și de preot, ambii dezvoltând o oarecare pasiune pentru ea.
După ce aproape este ucisă, Eria fuge după răzbunare. Uită de corectitudine și egalitate și aleargă constant înspre ispășirea unor pedepse. Protagonista este, cu siguranță, personajul meu feminin preferat din literatura românească. O tipă faină, cum ar descrie-o autoare, nu o tânără tipică, care-și petrece după-amiezile la mall, în niciun caz. Ci un ansamblu de sentimente amestecate, o multitudine de stări contradictorii. Cea mai mare bătălie se dă chiar înăuntrul ei, între ce vrea să fie corect și ce știe că e corect. Una din dilemele existențiale ale Eriei, zic eu, e faptul că nu știe dacă să se omoare pe ea sau să-i ucidă pe toți din jur. Un personaj extrem de bine individualizat, o tânără puternică, independentă, psihopată pentru unii, eroină pentru alții, Eria este o Julieta a literaturii românești care se sacrifică însă pentru setea de răzbunare.
Eria. Perspective va fi lansată pe 19 noiembrie de către Librăria Librex. Perspective e un volum dur și încurcat, plin de detalii care vor fi iubite și urâte totodată. Perspective este mai mult decât o carte pe care o citești de dragul de a fi citită; o citești pentru că e despre suferință și răzbunare, lucruri care, fie că recunoaștem, fie că nu, sunt în fiecare dintre noi.
Eria. Perspective. e un joc de rol cu moartea, cu răul, cu tot ce a fost și cu siguranță nu va mai fi. Eria. Perspective. e un joc de cărți cu destinul, și nici n-ai idee câți ași are în mână. Accepți provocarea sau îți accepți soarta?
Alte recenzii de la Gabrielle Guvenel:
