În această continuare a bestsellerului Mythos, Stephen Fry spune poveștile spectaculoase și amuzante, tragice și atemporale ale grecilor care s-au încumetat în cele mai îndrăznețe și mai palpitante aventuri, care au scăpat cu bine din primejdii nemaiîntâlnite și i-au păcălit cu dibăcie pe zeii vicleni și răzbunători. Alăturați-vă lui Iason la bordul corabiei Argo și porniți cu el în căutarea Lânii de Aur. Urmăriți-o pe Atalanta cea crescută de urși cum aleargă mai repede decât toți bărbațîi, înainte de-a fi păcălită cu trei mere de aur. Însoțiți-l pe Heracle de-a lungul celor douăsprezece munci ale sale și admirați-l pe șiretul Oedip cum dezleagă enigma Sfinxului. Plină de urmăriri palpitante și labirinturi stranii, de ghicitori imposibile și monștri care îți îngheață sângele în vine, de gesturi de lașitate josnică și de curaj veritabil, Eroii este povestea lucrurilor – bune și rele – de care noi, muritorii, suntem cu adevărat în stare.
Spun de fiecare dată când am ocazia faptul că sunt o mare iubitoare de mitologie și de istorie, pentru că am crescut cu acest tip de lectură și mi-a plăcut foarte mult. Faptul că sunt atât de ancorate în realitate și că prezintă oamenii unor anumite vremuri care au format istoria așa cum o știm, mă ajută mult să îmi fac o părere foarte obiectivă despre ceea ce s-a întâmplat cu secole în urmă. Am descoperit seria lui Stephen Fry și m-am îndrăgostit maxim de modul în care scrie și de umorul ironic pe care acesta îl are. Consider că este foarte potrivit pentru acest gen și că a reușit să transforme un subiect istoric într-o lectură excepțională, care curge atât de frumos, încât ai impresia că el a inventat-o ca pe o piesă de ficțiune.
„Eroii. Muritori și monștri, căutări și aventuri” este volumul 2, care urmează cartea „Mythos”, o delicioasă incursiune în lumea zeilor și a aventurilor pe care ei le-au trăit. Dacă la început am vorbit despre ființe supranaturale, cu puteri de zei și nemuritoare, eroii sunt oameni sau semizei (rezultați în urma uniunii dintre un zeu și un om). Aceștia pot spune că mi-au plăcut mai mult, pentru că am fost mai aproape de aventurille lor, i-am înțeles mai bine și am împărtășit sentimente comune. Ei nu au acest simt de superioritate pe care zeii îl au, ei își cunosc locul în viață, însă luptă constant pentru a le demonstra zeilor că pot mai mult.
Cred că aici am rămas eu foarte impresionată, pentru că zeii își cunoșteau poziția și știau că nu au nimic de demonstrat, decât probabil între ei și pentru mai multă putere. Oamenii sau semizeii în schimb, au luptat constat împotriva zeilor pentru un loc meritat, pentru iubire, pentru recunoaștere sau chiar pentru viață. Această luptă și acest simt de sfidare m-a făcut să țin mai mult cu ei și să empatizez cu trăirile lor omenești, pentru că de multe ori aveau în față un adversar net superior. Puterea însă nu se măsoară în înzestrarea supranaturală sau în modul în care te-ai născut, se măsoară în ceea ce ești și în ceea ce reușești să realizezi cu propriile mâini. Acesta este un capitol pe care zeii nu l-au înțeles niciodată și nu au avut de luptat mult pentru a obține ceea ce vor. Pentru oameni a fost mereu o lupta și de aceea se numesc eroi, pentru că nu s-au lăsat înfrânți.
Ca mod de scriere, „Eroii. Muritori și monștri, căutări și aventuri” este asemănătoare lui „Mythos” doar că mi s-a părut că Stephen Fry nu mai este atât de ironic, având chiar sentimente de admirație pentru eroi, pentru că ei își știau lipsurile și totuși continuau fără probleme să înfrunte zeii și să plece în aventuri minunate în căutarea puterii și a gloriei. Dacă stăm să ne gândim, acest tip de luptă o avem și acum, însă pe alt fel de categorii de oameni – oameni săraci sau bogați, oameni inteligenți și mai puțin, însă înainte miza părea mai mare, încărcată de istorie.
Recomand foarte mult această serie, este atât de frumos scrisă și de documentată, încât nu îți lasă impresia că citești istoria Greciei. Îți lasă impresia că este o piesă de ficțiune scrisă de un autor care iubește istoria și care a crescut cu anumite teme și personaje în minte, doar pentru a le transcrie pe hârtie și a te face să te simți minunat citind. Urmează „Troia” și sunt convinsă că voi avea parte de o lectură pe cinste, pentru că știu destul de multe despre Războiul Troian și abia aștept să văd ce twist îi oferă Stephen Fry. Și mi-a mai plăcut un aspect – cred că este singura carte de la Editura Trei cartonată. How cool is that? 😀
