Indiferent că o carte a fost scrisă la 1900 sau în anii 2000, dacă are ca personaje principale două femei și un bărbat, dintre care doi sunt soț și soție, acțiunea devine pentru cei mai mulți dintre cititori, cam previzibilă. Dar nu și în cazul autoarei de origine americană Edith Wharton, care a reușit să stârnească critici diverse cu romanul său Ethan Frome.
Romanul este scris cam pe la 1910 și este plasat în statul american Massachusetts într-un mic orășel Starkfield unde încă de la primul capitol facem cunoștință cu un pesonaj misterios pentru comunitate. Este chiar bărbatul care dă numele romanului, Ethan Frome. Am să fac acum precizarea, în special pentru fanii anotimpului rece iarna, că vor avea din belșug în paginile cărții descrieri poetice de peisaje hibernale.
Edith Wharton se folosește de un narator imaginar și anonim pentru a spune povestea lui Ethan Frome. O poveste ironică oarecum (și îmi doresc să mă contraziceți au ba după ce veți citi și voi cartea) care transmite un mesaj destul de dureros subliniind cu o tușă groasă faptul că poate într-adevăr, nu e atât de important să ne dorim foarte mult un lucru, cât obligativitatea de a fi pregătiți pentru momentul în care respectiva dorință se împlinește. Dar care este oare dorința lui Ethan ?! Este una veche de când lumea, și anume să iubească și să fie iubit. Însă atunci când găsește în persoana lui Mattie pe aceea cu care poate împărtăși aceste sentimente totul devine mai alert și literalmente o ia la vale pe derdeluș.
Femeile din viața lui Ethan Frome, Zeena și Mattie sunt personaje cheie care își dispută cu rațiuni diferite atenția și respectul dar mai ales dragostea lui. Prima îi va deveni soție după ce mama lui va muri, Zeena asumându-și rolul de îngrijitoare asistentă pentru aceasta în perioada în care a fost foarte bolnavă. După moartea mamei cei doi hotărăsc să se căsătorescă nu dintr-o pasiune, ci mai mult pentru a împlini niște deziderate comune, ca nevoia de a avea pe cineva aproape, de a fi de folos cuiva.
Mattie la rândul ei este și ea un personaj feminin care își împlinește vocația de a oferi confort și suport unei persoane în nevoie îngrijind-o chiar pe Zeena, care descoperă după ceva ani că este o fire bolnăvicioasă și are nevoie de cineva care să aibă grijă atât de ea cât mai ales de gospodărie. Tensiunile dintre cele două femei ocupă destule pagini în carte iar ele vor duce în final la decizia Zeenei de a o goni pe Mattie de la fermă. Dar nu va fi chiar atât de simplu pentru cele două să încheie socotelile de femei îndrăgostite de același bărbat, mai ales datorită faptului că Ethan simte multă pasiune pentru mai tânăra Mattie și plănuiște să își arate pasiunea față de ea cat mai repede, pentru că nu-i așa dragostea nu așteaptă.
Nu o să vă dezvălui decizia pe care fiecare dintre ele o vor lua în ceea ce privește viitorul relațiilor din interiorul triunghiului amoros, dar o să vă spun doar atât, finalul imaginat de Edith Wharton îi găsește după 20 de ani tot împreună în aceiași casă pe cei trei însă rolurile sunt acum schimbate.
Deși critica vremii a scris prea puține cuvinte de laudă la adresa romanului, considerându-l plictisitor, neautentic , cu personaje care nu își justifică acțiunile, Ethan Frome a trecut suta de ani cu ajutorul cititorilor care poate au văzut în subiectul romanului scriitoarei americance un fel de răzbunare a zeilor, o ironie a sorții care poate fi inspirată din viața reală.
Pentru fanii situațiilor în care un roman este și ecranizat, vă avertizez că există cel puțin trei episoade de importanță majoră care în film sunt total schimbate față de ce este în carte, dar merită văzut și filmul măcar pentru prestația lui Liam Neeson care joacă lui Ethan Frome.
Așadar vă doresc mai întâi lectură plăcută și apoi vizionare plăcută.
Alte recenzii de la Edith Wharton:
