Romanul „Fata Dispărută”, de Gillian Flynn este un thriller psihologic care m-a tulburat profund.
Am căutat date despre autoare și astfel am aflat că Gillian Flynn este născută în 1971, în Missouri, SUA și a scris trei romane cu adaptare pentru ecranizare. Această carte este singura pe care am citit-o, dar cu siguranță trebuie să caut și celelalte cărți.
„Un thriller psihologic de excepție” . New York Daily News scrie despre acest roman că este „diavolesc de inteligent”. Şi Doamne, da! Sunt de acord întru totul!
Amy – la granița dintre normal și nebunie
Personajul principal, Amy, m-a intrigat peste măsură. Este o femeie extrem de inteligentă și extrem de disciplinată, cu o răbdare ieșită din comun. O femeie oarecum psihopată, la granița dintre normal și nebunie. Gândurile și ideile ei sunt manifestate printr-un vocabular adeseori obscen, care pe mine, personal, m-a deranjat încă de la început.
Stilul autoarei m-a intrigat încă din primele rânduri cu care începe povestea (un mod înfiorător de a caracteriza o relație dintre soți) și a continuat în același stil în următoarele 150 de pagini, determinându-mă adesea să mă gândesc dacă să continui să citesc sau să abandonez.
Dar cartea merită citită în totalitate. Chiar dacă la început povestea pare ușor monotonă, mi-a creeat o stare de nelinişte continuă. După care m-am trezit în mijlocul unei acțiuni sufocante. Am descoperit lucruri şocante care pur și simplu mi-au trezit toate simțurile. Este cu mult mai mult decât își poate imagina cineva.
Totul a început atunci când Nick descoperă că frumoasa lui soție a dispărut chiar în ziua aniversării al cincilea an de căsnicie. În casă găsește urme de violență. Ancheta începe rapid și toate pistele duc către el. Un adevărat clişeu. Uşor de etichetat. Dar să fie totuşi aşa? Autoarea învârte și sucește situațiile atât de mult încât mi-am făcut o mulțime de scenarii diferite, ca apoi să descopăr un deznodământ uluitor.
Romanul „Fata dispărută” – o poveste imposibil de uitat
Ca idee, această carte va rămâne multă vreme întipărită în mintea mea. Peste 600 de pagini pline cu emoții atât de diferite și atât de controversate încăt greu le-am putut „digera”. Am sărit uşor de la plictiseală la adrenalină, de la enervare la uimire, de la negare la aprobare. Mă gândesc că poate fiecare dintre noi, femeile, avem un dram de nebunie pe care încercăm să-l reprimăm, să-l mascăm cumva. Dar unele chiar folosesc această nebunie pentru a ajunge acolo unde își doresc.
Să poți născoci o asemenea poveste, trebuie să fii ori destul de inteligent ori să ai o doză de nebunie în tine.
Adevărul îți dă fiori: este mai întunecat decât crezi.”
Alte recenzii de la Gillian Flynn:
