Cunosc pe cineva care spune copilului ori de câte ori acesta cere la circ: ” Nu mergem la circ pentru că acolo animalele sunt chinuite! Dacă noi plătim bilet, animalele vor fi chinuite în continuare!” Din păcate – sau din fericire – cazul este singular: întotdeauna vor fi animale la circ şi copii care vor vrea să le vadă. Tot aşa cum copiii din Fram, ursul polar a lui Cezar Petrescu vor să il vada pe Fram la ultima sa reprezentaţie cu circul Stroţki,îin anul 1924. Uimirea noastra va fi mare: nu îl vom vedea pe Fram deloc!
În ţara Gheţurilor – Acasă!
Fram are propriul spectacol de dat: pe scena gheţurilor polare, departe de aplauzele din arenă, departe de râsetele zglobii ale copiilor! Iar acolo doar cititorii îl pot însoţi.Îi înţelegem aici dorul de casa si ne bucurăm o dată cu el când vede prima auroră boreală. Îşi face alături de noi primul prieten, un mic ursuleţ polar, căruia îi găseşte şi un nume: Zgăibărici.
Lecţia de prietenie supremă
Acum îl cunoaştem pe Fram. Îi ştim giumbuşlucurile. Ştim cum a ajuns la circ. Ştim cât de iubit este de toţi, mai ales de copii. Credem că nimic nu ne mai poate uimi. Ne-am înşelat. Fram ne învaţă lecţia cea mai de preţ a iubirii: renunţarea la ceea ce iubeşti astfel încât celuilat să îi fie bine. Cu lacrimi în ochi, îl lăsăm pe Zgăibărici să îşi îndeplineasăa menirea de vânător înnăscut. Fram îl iubeşte prea mult ca să îl inveţe ceea ce ştia el să facă în arenă. Nu vrea să devină o paiaţă, cum se consideră el.
Drama unora dintre noi? Cu siguranţă!
Fram este totodată drama inadaptatului. Drama capriciosului. Ne dorim câteodată ceva şi când ni se împlineşte dorinţa nu devenim mai fericiţi, mai multumiţi. Ni se părea că am fi putut trăi şi fără ceea ce ne-am dorit…Fram este însî norocos. I se îndeplinesc toate dorinţele. Vrea să plece acasă? Pleacă. Vrea să revină în lumea oamenilor? Revine. I se acceptă toate capriciile. De ce? Pentru că este iubit.
Cine nu l-ar iubi pe Fram?
Eu am recitit cartea. Atât de mulţi ani au trecut de la prima citire…parăa într-o altă viaţă…o singură amintire mi-a rămas de atunci: ştiam că Fram salveaăa pe cineva de la moarte prin îngheţ încălzindu-l cu blana lui călduroasă.Mai aveam câteva pagini până la terminarea cărţii şi încă nu îmi regăsisem amintirea. Mă înşelasem eu? Trecuseră totuşi mai bine de 25 de ani …
Vă las pe voi să descoperiţi!
Alte recenzii de la Cezar Petrescu:
