După ce am cunoscut-o pe Tally în formă de urâtă, în Frumoşii o cunoaştem ca parte integrantă din oraşul Noilor Frumuseţi, îndeplinindu-şi marele vis, acela de a fi frumoasă. După ce, neintenţionat, a trădat Ţinutul de Fum, Tally şi Shay s-au alăturat grupului de frumoşi. Cu toate acestea, la periferia memoriei, pe Tally simte că ceva nu este tocmai la locul lui.
La o lună după marea transformare, în pe lista prioritară a frumoşilor este acela de a deveni membru Ifra, Tally are ocazia de a-şi zgândării memoria, odată cu apariţia lui Croy, un urât din fostul Ţinut de Fum, care încearcă să-i transmită un mesaj. Deşi întrerupţi de gardieni, Tally are ocazia de a pune pe mesajul dubios al urâţilor evadaţi, cu ajutorul lui Zane, şeful grupului Infra care încearcă să-şi facă membrii grupului să devină senzaţionali.
Alături de Zane, Tally descoperă că a deveni senzaţional înseamnă a îndepărta vălul de pe propria memorie care îi ascunde secrete. Procesul prin care populaţia devine frumoasă are un secret. Daunele de pe creier, prin care populaţia devine atât de docilă şi cuminte. Practic sunt ca nişte roboţei supuşi voinţei celor din conducere. Scuza: se încearcă a nu se mai repeta istoria, când strămoşii reuşiseră din cauza ambiţiei şi a luptelor să distrugă planeta. Să fie însă, noua lume cea mai bună metodă a păstra lumea intacttă?
Croy îi transmite lui Tally că există un tratament ce poate combate ceaţa de pe creierul frumoşilor. Un lucru pe care Tally îl ştia pe vremea când era urâtă. Un lucru pentru care Tally a acceptat să devină frumoasă. Treba ei era să testeze tratamentul pentru a-i dovedi buna întrbuinţare. Devinind frumoasă a uitat această responsabilitate. Devin senzaţională şi-a câştigat controlul asupra propriilor amintiri.
Alături de Zane, Tally va încerca să-şi reînvie toate amintirile şi să ia legătura cu cei din Noul Fum. Însă autorităţile frumoşilor stau cu ochii pe amândoi. Vor reuşi să se desprindă de vigilenţa acestora?
Dacă despre Urâţii puteam spune că imită aceeaşi placă distopică precum a altor distopii apărute pe piaţă, despre volumul doi, Frumoşii, putem spune că este mai slabă decât precedentul. Dacă reuşeşte să salveze situaţia, o face în ultimele două capitole care ne oferă un final cu un pic de senzaţional, pe care nu-l anticipasem.
Cu toate acestea, Frumoşii, dar şi Urâţii rămân nişte volume bune, cu un pas peste medicoru, care pot cuceri doar cititori ce nu au mai citit alte distopii până la seria Urâţii. M-am aşteptat la mai mult de la această serie. Dar având în vedere că părerile nu sunt întotdeauna aceleaşi, vă invit să acordaţi totuşi o privire poveştii distopice a lui Scott Westerfeld pentru a avea material de comparaţii în planul distopic al cărţilor.
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la Scott Westerfeld:
