Girl online este romanul de debut al vloggeriței Zoe Sugg, cunoscută mai bine sub numele de Zoella, care a ajuns bestseller interanțional la foarte puțin timp după publicare.
A nu se înțelege greșit, îmi place Zoella. E frumoasă, deșteaptă și are un vlog incredibil de amuzant și util, totodată. Dar atât. Îmi place de Zoella, vloggerița de succes, cunoscută internațional. Nu-mi place de Zoella, autoarea. Nu. Nu. Nu.
Romanul a apărut la editura Epica și este o lectură destul de… drăguță, pentru o zi în care te plictisești de moarte. Limbajul e accesibil, dialogurile la fel, iar de personaje nici nu mai zic. Nu cred că am întâlnit în literatura contemporană (și nu numai) personaje atât de plate, fără pic de profunzime, fără un strat mai greu de înțeles, fără pic de enigmă.
Girl online urmărește povestea lui Penny, o tipă tare simpatică, care are un blog anonim, unde se semnează cu girl online. Este temătoare și neîncrezătoare în sine, și cam atât ni se dezvăluie despre ea.
Punctul culminant e atunci când Penny merge cu familia la New York, pentru că mama ei urmează să organizeze o nuntă acolo, și girl online se îndrăgostește de un tip, pe numele lui, Noah. Penny nu știe că Noah este, de fapt, o vedetă rock cunoscută la nivel mondial (clișeic…) și de aici pornește în aventura vieții ei, alături de Eliot, prietenul său cel mai bun.
Cred că personajul meu preferat a fost Tom, fratele lui Penny, în care am văzut acel zvâc de tinerețe și originalitate pe care aș fi vrut să-l regăsesc în toate personajele. Penny a fost simpatică, dar exagerată într-un mod negativ, cred, cu trăsăturile morale ale unei fete din secolul XX. Per total, nu aș avea foarte multe de reproșat sau afirmat, și asta e adevărata problemă. Îmi plac cărțile care mă enervează, pe care le înțeleg mai greu, îmi plac cărțile care te duc în extaz și apoi în agonie, îmi plac personajele ce ridică semne de întrebare. Girl online a fost plată, foarte plată, fără nimic memorabil.
Sometimes you have to face up to your fears to realize that they aren’t actually real.
În concluzie, opinez că, dacă Zoella ar fi lăsat romanul acesta la dospit încă vreo doi-trei ani și l-ar fi citit și re-citit de mai multe ori, ar fi ieșit mult mai bun. Deși nu este prea cunoscut, dar Zoella a beneficiat de ajutorul unui ghostwriter. Și totuși, produsul (pentru că fix asta e) finit nu impresionează cu absolut nimic, ba dimpotrivă. Îl recomand, cu precădere, adolescentelor, care vor o lectură light. Dar doar atât.
Alte recenzii de la Zoe Sugg:
