Dacă Culisele puterii a surprins prin dezinvoltura cu care a descris lupta pentru locul cel mai înalt, Atac la Rege pare o cursă contra cronometru pentru păstrarea acestuia.
Am înteles că Francis Urquhart a fost capabil de orice pentru a ajunge prim-ministru dar ce altceva mai este dispus să facă pentru a-şi menţine rolul mult râvnit? Orice, a făcut deja. Ce ne mai surprinde?
Atac la Rege nu este o figură de stil. Exact asta se întamplă în cel de-al doilea volum: Regele este atacat!
Sunteţi bulversaţi? Aşteptaţi să intraţi în paginile cărţii! O să vă simţiţi ca într-un Montage Rouse care încă nu s-a inventat. Personaje noi, intrigi autentice, defecte proaspete de exploatat.
Surpriza nu stă în ceea ce mai poate face personajul principal, ci ceea ce sunt dispuşi ceilalţi să facă. Descoperim, nu cu multă stupoare totuşi, că există un adevărat cuib de viespi şi că Regina (sau în cazul nostru Regele) o data ce a “depus ouăle” nu mai are viaţă lungă.
Michael Dobbs tot insistă că scrie ficţiune şi că evenimentele nu au legătură cu ceea ce se întamplă în realitate. Dar este un adevărat Urquhart când spune asta pentru că dezvăluirile lui din spatele uşilor, trăirile, aspiraţiile şi scopurile neortodoxe ale personajelor nu fac decât să lege linia punctată a evenimentelor pe care le trăim.
Cu siguranţă v-ati întrebat cel puţin o dată cum au reuşit “mai marii puterii” să ajungă acolo unde sunt? Iar atunci când iese la iveală un păcat capital: Cum au putut să facă asa ceva? De ce? Pentru ce?
Toate aceste răspunsuri le veţi găsi în această carte.
Ocuparea locului în Guvern, denigrarea competiţiei, înlăturarea Regelui, sunt doar steaguri de adunat pe traseul cursei. Niciun accident nu este întâmplător, niciun concurent nu renunţă singur fără să fie ajutat, nici măcar linia de Finish nu este trasată obiectiv, ci se mută mai în faţă, mai în spate, în funcţie de cine conduce clasamentul.
Totul se termină când vor ei nu când vrei tu.
Ce facem noi este să stăm pe margine (să citim), să fluierăm când trece Numarul Unu (ne entuziasmăm în punctul culminant), să fluturăm drapelul (ne indentificăm cu povestea) şi să ne lăsăm stropiţi cu şampanie la final (abia aşteptăm continuarea volumului trei).
O lectură la fel de adrenalinică!
Alte recenzii de la Michael Dobbs:
