Unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ruși contemporani Ludmila Ulițkaia este o pată de culoare în cenușiul claustratei societăți moscovite ale timpurilor noastre.
Cu un bine dezvoltat simț al responsabilității culturii slavone Ludmila Ulițkaia oferă posterității o literatură de mare angajament, prin intermediul căreia încearcă să prelingă stropi de sinceritate într-o jalonare cu o cenzură care, din păcate, încă mai există.
De un mare impact socio-cultural se dovedește a fi romanul ”Imago” , a cărui acțiune acoperă jumătate de secol, de la moartea lui Stalin până la destrămarea Uniunii Sovietice.
”Imago” este o carte răvășitoare, complexă și insinuantă, în care autoarea ne ” vorbește” despre sinceritatea cu tine însuți, despotism, dragoste, trăire și oameni cu mască sau fără.
Ludmila Ulițkaia descrie într-un mod pertinent anotimpul iluziilor, cu nenumărate talente și idealuri năruite, cu îngeri născuți cu aripi de fier și copilării pătrățoase hrănite cu vise fabricate în lagărul unor oscilatorii existențe din care rezultă contorsionata maturizare și totuși absolut necesară într-un asemenea teribil context.
Iluzia nemărginirii și a speranței pare că se hrănește cu imposibilitatea zmeielor de hârtie de a mai săruta cerul. Dar, dincolo de răcnetul asupritoarei cortine, prin boemele unghere ale încăpătânării de a rezista cu orice preț, există o cu totul altă lume, una care încă își mai amintește de eroii Rusiei adevărate, printre aburii alcoolului și lecturarea pe ascuns a cărților interzise de odiosul regim totalitar. O lume care nu renunță la speranță, în ciuda viermănoasei realități, recreionând trăirea în netrăire și netrăirea în trăire.
Dumnezeu ne-a învățat cum să iubim, nu cum să urâm. De aici se trage totul, într-o coagulare a logicii absurdului care își cască în noi putrefacția continuei manipulări.
Într-o justificabilă dantelărie pedantă, cele trei personaje principale ale cărții, Ilia, Miha și Sania par atât de vii încât ai impresia că trăirile lor se preling prin porii sufletelor.
Rezistența prin intermediul culturii, dar mai ales prin întreținerea ei, este laitmotivul acestei capodopere, unde adevărații eroi sunt oamenii aparent mărunți.
O carte fabuloasă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Ludmila Ulițkaia:
