„Inocenții” este un roman minunat scris de Ioana Pârvulescu. A fost publicat în anul 2016 și după părerea mea conține elemente semi-autobiografice. Sau mai bine zis memorii din copilăria autoarei la Brașov. Dar cartea de față este cel de-al treilea roman scris de autoarea română, după volumele „Viața începe vineri” din 2009 și „Viitorul începe luni” din 2012. În plus, în acest an Ioana Pârvulescu a mai publicat un roman, „Prevestirea”.
„Inocenții” de Ioana Pârvulescu este o lectură de suflet, un fel de amintiri din copilărie, în care ne regăsim cu toții, cu un scenariu ușor schimbat
Mi-a plăcut tare mult acest volum. Este înduioșător. Evocă amintiri care mă fac și pe mine nostalgică. Revenind într-un trecut îndepărtat în care totul era mai ușor, mai simplu și mai aventuros. Este un roman călduros care se citește ușor, oferind o poartă deschisă spre visare, spre vremurile trecute, din copilărie. Este o lectură perfectă pentru adulți și copii totodată.
Romanul mi-a adus aminte de alte volume celebre cu și despre copii și tineri: „La Medeleni”, „Ulița copilăriei” și „În casa bunicilor”. Casa din carte împreună cu lucrurile sale este personificată. Nu este doar un loc, un spațiu de joacă. Este o persoană, o stare, o poveste în sine. Casa de pe strada Maiakovski din Brașov joacă rolul unui personaj la fel ca și ceilalți ce se perindă prin poveste. Fără ea, nimic nu ar fi la fel.
Mă bucur nespus de mult că am putut citi această carte frumoasă
Recent am citit o eniclopedie despre hygge, termenul danez pentru stare de bine, confort fizic și psihic. Și îndrăznesc să precizez că volumul „Inocenții” este perfect pentru a-ți induce o asemenea stare minunată.
Povestea e despre patru copii, verișori, frați și nepoți și despre adulții din casa fermecată, „fostă și viitoare Sfântul Ioan” din Brașov. Clădirea veche, dar plină de unghere ascunse și nișe numai bune de tăinuit comori, este martora întâmplărilor minunate prin care trec locuitorii ei. Ea este mai mult decât o simplă casă. Este un cămin plin de căldură și de emoții frumoase, chiar dacă nu toate momentele petrecute în ea sunt fericite.
Adulții se mai ceartă, copiii se mai ciondănesc, casa își mai pierde din trăinicie odată cu trecerea timpului. Dar va rămâne mereu în amintirea locatarilor ei. Mai ales pentru că i-a protejat și i-a cuibărit în ea atâta timp, în ciuda schimbărilor ce au venit cu anii. Casa ține păstrate secrete vechi și noi și este acolo mereu pentru cine știe să o aprecieze. Este ca un membru al familiei extinse din ea.
Romanul „Inocenții” de Ioana Pârvulescu este o splendidă rememorare a copilăriei pierdute. Un deja-vu în cuvinte pentru majoritatea dintre noi. O recomand din tot sufletul! Nu are cum să nu stârnească ceva emoții fiecărui cititor, aducându-i aminte de propria copilărie.
Alte recenzii de la Ioana Pârvulescu:
Foarte buna recenzia. Like!
Multumesc frumos! Ma bucur ca v-a placut.