Nu vreau să îi neg valoarea sau greutatea, la propriu, al acestei cărți, dar lectura ei m-a depășit de foarte multe ori. Pe cât este de captivantă și înălțătoare, pe atât de confuză și frustrantă poate fi, pentru că m-a pierdut de atâtea ori prin filosofia sa, dar de atâtea ori.
Momente și idei sau cele 9 cercuri ale lui Dante din al meu Purgatoriu:
- Eu n-am citit destul pentru a reuși să cuceresc acest „Everest”.
- Este o carte pentru perioadele în care zen-ul tău se aliniază cu toate planetele, iar Mercurul nu mai este în retrograd.
- Citești unsprezece mii de recenzii și tratate despre lucrările lui Hesse și biografia sa.
- Ceri părerea unui om inițiat în acest „cult” hessesc.
- Citești un fragment, îl recitești, parcă l-ai înțeles, citești următorul, pierzi firul, prinzi frumosul, revii la primul capitol pentru că…
- Pentru că ai impresia că ai 2 pahare de vin în cap, vorbești cu un prieten despre cât de frumos este cerul albastru, și te trezești că ați ajuns la tema salvării pinguinilor de la înec.
- Extragi citate, care mai de care. Pline de sens și mai puțin, licoare de miere și apă tulbure.
- Încerci să povestești cuiva despre sensul vieții sau a cărții, și îți dai seama cât de neimportant ești.
- Și cercul de vârf, cel mai îngust și chinuit, este ceea cu ce rămâi când închizi cartea. Sunt sigură că o să revin la ea. Peste vreo 5 ani, când o-i prinde la minte. Categoric.
Nu vă mai împovărez cu ale mele sentimente fluctuante, în acest moment prefer să fiu mai laconică decât de obicei. Azi este doar un preludiu, pentru alte fantasme care mă vor bântui în viitor, de cele scrise de marele Hesse.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Se încarcă ofertele din librării…
