Cel de al doilea volum din ”Cronicile din Voss”, intitulat ”Jocul necromanților”, publicat în anul 2016 la Crux Publishing, continuă cu succes aventurile din ”Anotimpul pumnalelor”.
Șerban Andrei Mazilu transformă actul scriitoricesc într-un pandantiv al imprevizibilelor întâmplări dintr-o lume aparte, acolo unde posibilul și imposibilul construiesc în tandem metamorfozări, năruiri și renașteri, creionând magnetizante labirinturi cu ajutorul unor personaje care dau dovadă de tărie de caracter.
Pilonul principal al scriiturii lui Mazilu se bazează, în mare parte, pe nelimitatul său simț imaginar care, însoțit de cuvinte frumos alipite, nasc o poveste halucinantă și acaparatoare.
Regăsim aici personajele din ”Anotimpul pumnalelor”: Aendo Assermore, Loup(Jessah), Franco Baudelaire, dar și o mulțime de alte personaje la fel de interesante.
Într-o lume care încă încearcă și încă mai crede că se poate scutura de grunjoasa cenușă a entropicei anarhii, apar religiile nihilismului, care promit orice, ademenindu-i pe cei creduli, dar mai ales pe cei care nu mai au de ales.
Într-un spațiu populat cu vrăjitoare, necromanți, vârci, Corbi și cadavre ”resuscitate”, se ivesc în mod inevitabil liderii și presudoliderii.
Lumea subterană devine cu mult mai importantă decât cea luminată, ascunzând secrete și incitante invitații la explorare. O lume pe care Șerban Andrei Mazilu o așează cu pricepere lângă șevaletul cuvintelor penetrante și a dialogurilor tăioase care, glazurate cu o doză de fin umor, mențin un ritm antrenant de la prima până la ultima pagină, oferindu-le cititorilor cuminecătura unui altfel de fantasy, unul care nu se sfiește să ciugulească câte puțin din celelalte genuri literare, fără însă a cădea în tentația searbădului epigonism.
Cu o cinică incisivitate a stilului literar Șerban Andrei Mazilu reușește să aducă un suflu inovator în această nișă literară.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Șerban Andrei Mazilu:
