Inspirat din convorbirile Hertei Muller cu Oskar Pastior, care îi povestește despre viața și experiențele lui ca deportat, romanul ”Leagănul respirației” este o capodoperă inestimabilă, nu neapărat prin descrierea ororilor din lumea concentraționară, ci mai degrabă prin analiza pertinentă a fragilului hotar dintre uman și inuman, acolo unde națiile, părți beligerante, prinse într-un sângeros și nemilos conflict, își eliberează frustrările, indiferent de ce parte a baricadei se află.
Care este granița dintre bine meritata pedepsire a călăului și alunecarea în bezna bestialității? Care este momentul în care poporul eliberator se transformă într-o bestie care pornește în căutare de trofee care să-i potolească setea incomensurabilului orgoliu?
Acestea sunt întrebările pe cocoașa cărora Herta Muller clădește o strălucitoare capodoperă, un fel de recunoaștere a tulburătoarelor vremuri în care omul numai era om, apropiindu-se, ba uneori chiar cufundându-se întru totul în animalitate în numele dreptului de a cere satisfacție sub pretextul înșelătoarei cunune de lauri a învingătorului.
Descrierea luptei dintre umanitate și animalitate, într-un flămând lagăr din Uniunea Sovietică, este absolut fabuloasă, ritmul povestirii purtând cititorul între naivitate și repulsie, între oroare și furie, ajungând. odată cu prizonierii lagărului ,să constate cum bestialitatea încarceratorilor se transformă, în mod paradoxal, într-un cotidian inevitabil, pe care unii ajung să-l accepte, inhalându-l cu un curaj demențial, învelit în hilarul unor situații imprevizibile din care se nasc diamante de trăiri ascunse de privirile celorlalți în mocirla atrocităților.
Cenușiul situațiilor reprobabile prinde din zbor anumite petece de lumină difuză, legând și dezlegând, suturând speranța, iluzia și desnădejdia în anticamerele unor oameni prinși în vâltoarea unor timpuri în care ștreangul era pe buze mai frecvent decât numele divinității.
O care pe care vă sfătuiesc să nu o ratați!
Alte recenzii de la Herta Muller:
Banuiesc ca este o carte ce merita citita. De altfel o si recomanzi 🙂 . Totusi , nu este genul meu. Sincer, nu cred sa ajung sa o citesc. Dar, niciodata sa nu spui niciodata……dupa cum este o vorba din batrani 🙂